Numen
Definitie, sens si explicatie
1Numen substantiv neutru Lucru in sine, cunoscut numai prin ratiune, in opozitie cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din franceza Noumène.
2Numen substantiv neutru
3Numen n. filoz.
Esenta care poate fi cunoscuta numai pe cale rationala. /<fr. noumène
Esenta care poate fi cunoscuta numai pe cale rationala. /<fr. noumène
4Numen, substantiv neutru (fil.) esenta cognoscibila numai prin ratiune;
5Numen substantiv neutru (Filozofie) Esenta cognoscibila numai prin ratiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului in sine; b) libertatea, nemurirea sufletului si divinitatea. [Varianta noumen substantiv neutru / conform franceza noumène, limba italiana noumeno, limba germana Noumenon < limba greaca (veche) noumenon – ceea ce este gandit].
6Numen substantiv neutru (filozofie) esenta cognoscibila numai prin ratiune, in opozitie cu fenomenul. ♢ (la Kant) „lucru in sine”. (< franceza noumène, limba germana Noumenon, limba greaca (veche) noumenon)