Năuc -ă
Definitie, sens si explicatie
1Năuc, -ă, nauci, -ce, adjectiv (Adesea substantivat)
1. Ametit, buimacit (din cauza unei emotii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etcetera); dezorientat, zapacit, buimac, uluit, naucit.
2. (Înv. si popular) Natang (1), prost, nepriceput. – Din limba slava (veche) Neukŭ.
1. Ametit, buimacit (din cauza unei emotii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etcetera); dezorientat, zapacit, buimac, uluit, naucit.
2. (Înv. si popular) Natang (1), prost, nepriceput. – Din limba slava (veche) Neukŭ.
2Nauc antonim: destept, inteligent, mintios
3Năuc adjectiv
1. verifica cuvantul: zapacit.
2. verifica cuvantul: uimit.
3. verifica cuvantul: buimac.
1. verifica cuvantul: zapacit.
2. verifica cuvantul: uimit.
3. verifica cuvantul: buimac.
4Năuc adjectiv , substantiv verifica cuvantul: bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.
5Nauc adjectiv m., plural nauci; f. singular nauca, plural nauce
6Năuc -ca (-ci, -ce) si substantival 1) Care nu poate judeca limpede, fiind intr-o stare de tulburare temporara (din cauza fricii, somnului, bauturii etcetera); buimac; zapacit; bezmetic. 2) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; tamp; tont; natarau; natang; netot; nerod; stupid. /<sl. neuku
7Nauc (nauca), adjectiv – Zapacit, bezmetic, greu de cap.
Sl. neukŭ „nestiutor”, din učiti „a invata” (Cihac, Ii, 214; Tiktin; Conev 99), conform limba sarba:, cr., slov. neuk, pol. nieuk si ucenic. – Derivat nauci, verb (a zapaci; a innebuni) din nauc, dar poate cu o interpretare glumeata a limba slava (veche) naučiti „a invata, a studia”; nauceala, substantiv feminin (zapaceala); naucie, substantiv feminin (zapaceala); nauceste, adverb (prosteste).
Sl. neukŭ „nestiutor”, din učiti „a invata” (Cihac, Ii, 214; Tiktin; Conev 99), conform limba sarba:, cr., slov. neuk, pol. nieuk si ucenic. – Derivat nauci, verb (a zapaci; a innebuni) din nauc, dar poate cu o interpretare glumeata a limba slava (veche) naučiti „a invata, a studia”; nauceala, substantiv feminin (zapaceala); naucie, substantiv feminin (zapaceala); nauceste, adverb (prosteste).