Oficiu
Definitie, sens si explicatie
1Oficiu, oficii, substantiv neutru
1. Denumire data unor servicii ale unor intreprinderi sau institutii; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu.
2. Îndatorire (speciala), functie, slujba. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Din oficiu = (care este) in conformitate cu o dispozitie data de o autoritate (si nu la cererea cuiva); figurat in mod automat. ♦ (Înv.) Decizie, decret domnesc.
3. (La plural) Ajutor, serviciu, inlesnire. ♢ Bune oficii = interventie binevoitoare in scopul unei concilieri; servicii facute cuiva. ♦ Rol, functie.
4. Slujba bisericeasca, serviciu religios.
5. (Rar) Încapere anexa a sufrageriei, in care se pregatesc cele necesare pentru servirea mesei. [Varianta: (invechit) Ofis substantiv neutru] – Din limba latina Officium, limba germana Offizium, franceza Office.
1. Denumire data unor servicii ale unor intreprinderi sau institutii; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu.
2. Îndatorire (speciala), functie, slujba. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Din oficiu = (care este) in conformitate cu o dispozitie data de o autoritate (si nu la cererea cuiva); figurat in mod automat. ♦ (Înv.) Decizie, decret domnesc.
3. (La plural) Ajutor, serviciu, inlesnire. ♢ Bune oficii = interventie binevoitoare in scopul unei concilieri; servicii facute cuiva. ♦ Rol, functie.
4. Slujba bisericeasca, serviciu religios.
5. (Rar) Încapere anexa a sufrageriei, in care se pregatesc cele necesare pentru servirea mesei. [Varianta: (invechit) Ofis substantiv neutru] – Din limba latina Officium, limba germana Offizium, franceza Office.
2Oficiu substantiv I.
1. datorie, indatorire, obligatie, rol, sarcina. (si-a indeplinit bine - de gazda.)
2. verifica cuvantul: ser-viciu. Ii. verifica cuvantul: agentie.
1. datorie, indatorire, obligatie, rol, sarcina. (si-a indeplinit bine - de gazda.)
2. verifica cuvantul: ser-viciu. Ii. verifica cuvantul: agentie.
3Oficiu substantiv neutru [-ciu pron. -ciu], art. oficiul; plural oficii
4Oficiu -i n. 1) Serviciu administrativ special in cadrul unei intreprinderi sau institutii. - postal. - comercial. ♢ Din - a) in conformitate cu o dispozitie a autoritatilor oficiale; b) in mod automat. 2) Local al acestui serviciu. 3) inv.
Decret domnesc. 4): - divin slujba religioasa. /<lat. officium, limba germana Offizium, limba franceza: office
Decret domnesc. 4): - divin slujba religioasa. /<lat. officium, limba germana Offizium, limba franceza: office
5Oficiu substantiv neutru
1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♢ Din oficiu = fara a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial.
2. Functie, indatorire, slujba.
3. (la plural) Servicii, ajutoare, inlesniri. ♢ Bune oficii = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante.
4. Slujba religioasa.
5. Mica incapere langa sufragerie in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei; camara. [Pronume -ciu, varianta ofitiu substantiv neutru / conform limba latina officium, limba germana Offizium, franceza office].
1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♢ Din oficiu = fara a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial.
2. Functie, indatorire, slujba.
3. (la plural) Servicii, ajutoare, inlesniri. ♢ Bune oficii = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante.
4. Slujba religioasa.
5. Mica incapere langa sufragerie in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei; camara. [Pronume -ciu, varianta ofitiu substantiv neutru / conform limba latina officium, limba germana Offizium, franceza office].
6Oficiu substantiv neutru
1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. o - diplomatic = misiune diplomatica pe langa o organizatie internationala; din - = fara a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial.
2. functie, indatorire, slujba.
3. (plural) servicii, ajutoare, inlesniri. o bune ĩi = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante.
4. slujba religioasa.
5. mica incapere langa sufragerie, in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei. (< limba latina officium, limba germana Offizium, franceza office)
1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. o - diplomatic = misiune diplomatica pe langa o organizatie internationala; din - = fara a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial.
2. functie, indatorire, slujba.
3. (plural) servicii, ajutoare, inlesniri. o bune ĩi = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante.
4. slujba religioasa.
5. mica incapere langa sufragerie, in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei. (< limba latina officium, limba germana Offizium, franceza office)
7Oficiu (oficii), substantiv neutru – Serviciu; birou; meserie; functie; slujba religioasa. – Varianta cuvant invechit oficie.
Franceza office, limba latina officium (secolul Xix).
Este dubletul lui ofis, substantiv neutru, din franceza, prin intermediul limba rusa ofis, secolul Xix, cuvant invechit, si al ofichie, substantiv feminin (sarcina, misiune), din limba neogreaca: ỏφφίϰιον, secolul Xviii, cuvant invechit – Derivat oficia, verb, din franceza officier; oficial (var. secolul Xviii ofichial), adjectiv , substantiv masculin, din franceza officiel si mai inainte din limba neogreaca: ỏφφιϰιάλης; oficialitate, substantiv feminin din franceza officialite; oficina, substantiv feminin, din franceza officine; oficios, adjectiv , din franceza officieux; oficinal, adjectiv , din franceza officinal; conform ofiter.
Franceza office, limba latina officium (secolul Xix).
Este dubletul lui ofis, substantiv neutru, din franceza, prin intermediul limba rusa ofis, secolul Xix, cuvant invechit, si al ofichie, substantiv feminin (sarcina, misiune), din limba neogreaca: ỏφφίϰιον, secolul Xviii, cuvant invechit – Derivat oficia, verb, din franceza officier; oficial (var. secolul Xviii ofichial), adjectiv , substantiv masculin, din franceza officiel si mai inainte din limba neogreaca: ỏφφιϰιάλης; oficialitate, substantiv feminin din franceza officialite; oficina, substantiv feminin, din franceza officine; oficios, adjectiv , din franceza officieux; oficinal, adjectiv , din franceza officinal; conform ofiter.