Oportun -ă
Definitie, sens si explicatie
1Oportun, -ă, oportuni, -e, adjectiv Care se intampla, care se face la momentul potrivit; adecvat situatiei, imprejurarilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din franceza Opportun, limba latina Opportunus.
2Oportun antonim: inoportun, neoportun
3Oportun adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: nimerit.
2. adjectiv verifica cuvantul: recomandabil.
3. adverb adecvat, indicat, nimerit, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare - sa ...)
4. verifica cuvantul: binevenit.
1. adjectiv verifica cuvantul: nimerit.
2. adjectiv verifica cuvantul: recomandabil.
3. adverb adecvat, indicat, nimerit, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare - sa ...)
4. verifica cuvantul: binevenit.
4Oportun adjectiv m., plural oportuni; f. singular oportuna, plural oportune
5Oportun -a (-i, -e) Care convine locului si timpului avut in vedere; corespunzator situatiei; prielnic; favorabil; propice. /<fr. opportun, limba latina opportunus
6Oportun, -ă adjectiv Întamplat, survenit la timp, la momentul potrivit; nimerit, favorabil. [< franceza opportun, limba italiana opportuno, limba latina opportunus].
7Oportun, -ă adjectiv la momentul potrivit; prielnic, favorabil. (< franceza opportun, limba latina opportunus)