Oracol
Definitie, sens si explicatie
1Oracol, oracole, substantiv neutru (În antichitate) Raspuns profetic pe care, potrivit unor credinte, anumite divinitati il dadeau celor veniti sa le consulte pentru a cunoaste viitorul; prevestire, prezicere, profetie; lacasul unde se faceau aceste profetii. ♦ Hotarare data de o persoana cu autoritate; sentinta cu caracter infailibil; prin extensiune persoana care da aceasta hotarare. ♢ Expresie A vorbi ca un oracol = a se exprima sententios si enigmatic. [Varianta: Oracul substantiv neutru] – Din limba latina Oraculum, limba italiana Oracolo, franceza Oracle.
2Oracol substantiv verifica cuvantul: prezicere.
3Oracol substantiv neutru, plural oracole
4Oracol -e n. 1) (in lumea antica) Vointa a divinitatii exprimata prin profeti si apostoli. 2) Raspuns al divinitatii la intrebarile adresate de oameni in locurile sfinte. 3) Loc (templu, sanctuar etcetera) unde, potrivit unor credinte religioase, se consulta o divinitate. 4) figurat: Sentinta care pretinde a fi infailibila. /<lat. oraculum, limba italiana oracolo, franceza oracle
5Oracol substantiv neutru
1. Raspuns al unei divinitati la intrebarile adresate de obicei prin persoane care pretindeau ca pot comunica cu acestea; (prin extensiune) raspunsul obtinut; prezicere, prevestire, profetie. ♦ Loc unde se faceau prezicerile.
2. Persoana despre care se credea ca poate prevesti viitorul. ♦ Hotarare data de o persoana cu autoritate; (prin extensiune) cel care da aceasta hotarare. [Varianta oracul substantiv neutru / < limba latina oraculum, conform limba italiana oracolo].
1. Raspuns al unei divinitati la intrebarile adresate de obicei prin persoane care pretindeau ca pot comunica cu acestea; (prin extensiune) raspunsul obtinut; prezicere, prevestire, profetie. ♦ Loc unde se faceau prezicerile.
2. Persoana despre care se credea ca poate prevesti viitorul. ♦ Hotarare data de o persoana cu autoritate; (prin extensiune) cel care da aceasta hotarare. [Varianta oracul substantiv neutru / < limba latina oraculum, conform limba italiana oracolo].
6Oracol substantiv neutru
1. (termen antic) raspuns profetic al anumitor divinitati la intrebarile adresate prin persoane care pretindeau ca pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profetie. ♢ loc unde se faceau asemenea preziceri.
2. cel despre care se credea ca poate prevesti viitorul. ♢ hotarare data de o persoana cu autoritate. (< limba latina oraculum, limba italiana oracolo, franceza oracle)
1. (termen antic) raspuns profetic al anumitor divinitati la intrebarile adresate prin persoane care pretindeau ca pot comunica cu acestea; prezicere, prevestire, profetie. ♢ loc unde se faceau asemenea preziceri.
2. cel despre care se credea ca poate prevesti viitorul. ♢ hotarare data de o persoana cu autoritate. (< limba latina oraculum, limba italiana oracolo, franceza oracle)
7Oracol (oracole), substantiv neutru – Prezicere, profetie. limba italiana: oracolo.