Organic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Organic, -ă, organici, -ce, adjectiv
1. Care tine de structura, de esenta, de functiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii.
2. Care are structura unui organism1, constituind un intreg diferentiat si in acelasi timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezulta din organizarea, din constructia insasi a unui lucru; esential, launtric, intrinsec. ♦ Fundamental. ♦ (si adverb ; despre relatii, legaturi) Analog legaturii care uneste partile unui organism1; indisolubil.
3. (Despre substante, materii, etcetera) Care este alcatuit din carbon si hidrogen, uneori si din alte elemente chimice (oxigen, azot, etcetera). ♢ Chimie organica = ramura a chimiei care studiaza hidrocarburile si derivatii acestora. – Din limba latina Organicus, franceza Organique
1. Care tine de structura, de esenta, de functiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii.
2. Care are structura unui organism1, constituind un intreg diferentiat si in acelasi timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezulta din organizarea, din constructia insasi a unui lucru; esential, launtric, intrinsec. ♦ Fundamental. ♦ (si adverb ; despre relatii, legaturi) Analog legaturii care uneste partile unui organism1; indisolubil.
3. (Despre substante, materii, etcetera) Care este alcatuit din carbon si hidrogen, uneori si din alte elemente chimice (oxigen, azot, etcetera). ♢ Chimie organica = ramura a chimiei care studiaza hidrocarburile si derivatii acestora. – Din limba latina Organicus, franceza Organique
2Organic antonim: anorganic, neorganic
3Organic adjectiv
1. verifica cuvantul: inseparabil.
2. verifica cuvantul: esential.
1. verifica cuvantul: inseparabil.
2. verifica cuvantul: esential.
4Organic adjectiv m., plural organici; f. singular organica, plural organice
5Organic -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de un organ sau de un organism viu; propriu unui organ sau unui organism viu. Dereglare -ca. 2) Care tine de organizarea interna a unor ansambluri; care prezinta un intreg; unitar. Lege -ca.
Unitate -ca. 3) Care rezulta din structura interna a unui lucru; esential; intrinsec. 4) (despre relatii, legaturi) Care este asemanator relatiilor interne dintre partile componente ale unui organism; care este analog legaturii dintre partile unui organism; indisolubil. Legatura -ca. 5) (despre substante, materii etcetera) Care a rezultat din descompunerea organismelor vegetale si animale. ♢ Chimie -ca compartiment al chimiei care studiaza hidrocarburile si derivatele lor. /<lat. organicus, limba franceza: organique
Unitate -ca. 3) Care rezulta din structura interna a unui lucru; esential; intrinsec. 4) (despre relatii, legaturi) Care este asemanator relatiilor interne dintre partile componente ale unui organism; care este analog legaturii dintre partile unui organism; indisolubil. Legatura -ca. 5) (despre substante, materii etcetera) Care a rezultat din descompunerea organismelor vegetale si animale. ♢ Chimie -ca compartiment al chimiei care studiaza hidrocarburile si derivatele lor. /<lat. organicus, limba franceza: organique
6Organic, -ă adjectiv
1. Care tine de structura, de esenta, de functiile unui organ sau ale unui organism. ♦ Unitar, inseparabil. ♦ (Figurat) Care se refera la constitutia, la structura unei lucrari, a unui tratat etcetera
2. Care intra in compozitia chimica a organismului vietuitoarelor. ♦ Chimie organica = parte a chimiei care studiaza compusii carbonului cu hidrogenul si derivatii acestora. [Conform: franceza organique, limba latina organicus].
1. Care tine de structura, de esenta, de functiile unui organ sau ale unui organism. ♦ Unitar, inseparabil. ♦ (Figurat) Care se refera la constitutia, la structura unei lucrari, a unui tratat etcetera
2. Care intra in compozitia chimica a organismului vietuitoarelor. ♦ Chimie organica = parte a chimiei care studiaza compusii carbonului cu hidrogenul si derivatii acestora. [Conform: franceza organique, limba latina organicus].
7Organic, -ă adjectiv
1. care tine de structura, esenta, functiile unui organ(ism); referitor la organe si organisme. ♢ unitar, inseparabil. ♢ (figurativ) care se refera la structura unei lucrari, a unui tratat.
2. care intra in compozitia chimica a organismului vietuitoarelor. o chimie -a = parte a chimiei care studiaza compusii carbonului cu hidrogenul si derivatii acestora. (< franceza organique, limba latina organicus)
1. care tine de structura, esenta, functiile unui organ(ism); referitor la organe si organisme. ♢ unitar, inseparabil. ♢ (figurativ) care se refera la structura unei lucrari, a unui tratat.
2. care intra in compozitia chimica a organismului vietuitoarelor. o chimie -a = parte a chimiei care studiaza compusii carbonului cu hidrogenul si derivatii acestora. (< franceza organique, limba latina organicus)