Orienta
Definitie, sens si explicatie
1Orienta, orientez, verb I.
1. Reflexiv A sti incotro sa se indrepte pentru a ajunge la destinatie, a recunoaste, a stabili directia, a gasi drumul; prin extensiune a gasi calea cea mai buna de urmat intr-o anumita imprejurare, atitudinea, solutia cea mai potrivita, a actiona adecvat. ♦ Tranzitiv A indrepta pe cineva intr-o anumita directie.
2. Tranzitiv A aseza pe cineva sau ceva intr-o anumita pozitie sau directie fata de punctele cardinale. ♦ Figurativ A indruma, a indrepta, a dirija. ♦ Reflexiv A se calauzi dupa..., a se conduce. ♦ (Matematica) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan in jurul unui punct. [Pronuntat: -ri-en-] – Din franceza Orienter.
1. Reflexiv A sti incotro sa se indrepte pentru a ajunge la destinatie, a recunoaste, a stabili directia, a gasi drumul; prin extensiune a gasi calea cea mai buna de urmat intr-o anumita imprejurare, atitudinea, solutia cea mai potrivita, a actiona adecvat. ♦ Tranzitiv A indrepta pe cineva intr-o anumita directie.
2. Tranzitiv A aseza pe cineva sau ceva intr-o anumita pozitie sau directie fata de punctele cardinale. ♦ Figurativ A indruma, a indrepta, a dirija. ♦ Reflexiv A se calauzi dupa..., a se conduce. ♦ (Matematica) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan in jurul unui punct. [Pronuntat: -ri-en-] – Din franceza Orienter.
2A (se) orienta antonim: a (se) dezorienta
3A orienta antonim: a deruta, a dezorienta
4Orienta verb
1. verifica cuvantul: apuca.
2. verifica cuvantul: calauzi.
3. verifica cuvantul: indruma.
4. verifica cuvantul: dirija.
1. verifica cuvantul: apuca.
2. verifica cuvantul: calauzi.
3. verifica cuvantul: indruma.
4. verifica cuvantul: dirija.
5Orienta verb (silabe -ri-en-), indicativ prezent 1 singular orientez, 3 singular si plural orienteaza
6A orienta -ez tranzitiv 1) (persoane, colective etc.) A face sa se orienteze. 2) (insta-latii, aparate etcetera) A aranja intr-o anumita pozitie fata de un anumit reper (un punct cardinal, o directie, un obiect). [Silabe Ri-en-] /<fr. orienter
7A se orienta ma -ez intranzitiv 1) (de-spre fiinte) A sti sa determine locul aflarii sau directiei miscarii (dupa anumite semne). - pe teren. - dupa soare. 2) figurat A gasi solutia cea mai buna (intr-o anumita imprejurare). 3) A avea in imediata apropiere, conforman-du-se; a se calauzi; a se conduce. [Silabe -ri-en-] /<fr. orienter
8Orienta verb I.
1. refl.
A afla pozitia punctelor cardinale in raport cu locul unde se afla; a sti incotro sa se indrepte. ♦ (Figurat) A descoperi felul de a proceda intr-o situatie, a gasi solutia unei probleme.
2. tr.
A aseza (ceva) in raport cu punctele cardinale. ♦ A indrepta, a indruma; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ♦ (Matematica) A da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens in plan in jurul unui punct. [Pronume -ri-en-. / < franceza orienter, limba italiana orientare].
1. refl.
A afla pozitia punctelor cardinale in raport cu locul unde se afla; a sti incotro sa se indrepte. ♦ (Figurat) A descoperi felul de a proceda intr-o situatie, a gasi solutia unei probleme.
2. tr.
A aseza (ceva) in raport cu punctele cardinale. ♦ A indrepta, a indruma; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ♦ (Matematica) A da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens in plan in jurul unui punct. [Pronume -ri-en-. / < franceza orienter, limba italiana orientare].
9Orienta verb I. reflexiv a afla pozitia punctelor cardinale in raport cu locul unde se afla; a sti incotro sa se indrepte. ♢ (figurativ) a descoperi felul de a proceda intr-o situatie, a gasi solutia unei probleme.
Ii. tr. a aseza in raport cu punctele cardinale. ♢ a indrepta; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ♢ (matematica) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan, in jurul unui punct. (< franceza orienter)
Ii. tr. a aseza in raport cu punctele cardinale. ♢ a indrepta; (mar.) a indrepta velatura astfel incat sa prinda vantul. ♢ (matematica) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan, in jurul unui punct. (< franceza orienter)