Ortoepie
Definitie, sens si explicatie
1Ortoepie substantiv feminin Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronuntarea corecta (literara) a cuvintelor; disciplina care se ocupa cu studiul acestor reguli. – Din franceza Orthoepie.
2Ortoepie substantiv feminin, art. ortoepia, g.-d. ortoepii, art. ortoepiei
3Ortoepie f. 1) Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul regulilor de rostire corecta. 2) Totalitate a regulilor de pronuntare corecta intr-o limba. [G.-d. Ortoepiei] /<fr. orthoepie
4Ortoepie substantiv feminin Pronuntare corecta a cuvintelor. ♦ Parte a lingvisticii care studiaza pronuntarea corecta a cuvintelor unei limbi. [Genitiv -iei. / < franceza orthoepie, conform limba greaca (veche) orthoepeia – limbaj corect].
5Ortoepie substantiv feminin ansamblu de reguli proprii unei limbi, pronuntare corecta a cuvintelor; parte a lingvisticii care studiaza aceste reguli. (< franceza orthoepie, lat., limba greaca (veche) orthoepia, limba germana Orthoepie)