Ostentativ
Definitie, sens si explicatie
1Ostentativ, -ă, ostentativi, -e, adjectiv Facut cu intentia de a pune ceva in evidenta, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din limba italiana Ostentativo, limba germana Ostentativ.
2Ostentativ adjectiv demonstrativ, provocator. (O atitudine -.)
3Ostentativ adjectiv m., plural ostentativi; f. singular ostentativa, plural ostentative
4Ostentativ -a (-i, -e) Care manifesta ostentatie; realizat cu ostentatie; demonstrativ. /<it. ostentativo, limba germana ostentativ
5Ostentativ, -ă adjectiv Facut cu ostentatie; provocator; ostentatoriu. [Conform: limba germana ostentativ, limba italiana ostentativo, franceza ostentatif].
6Ostentativ, -ă adjectiv cu ostentatie; provocator; ostentatoriu. (< limba germana ostentativ, limba italiana ostentativo)