Paleocen -ă
Definitie, sens si explicatie
1Paleocén, -ă, paleoceni, -e, substantiv neutru, adjectiv
1. Substantiv neutru: Prima epoca a paleogenului (1), caracterizata prin aparitia unor noi asociatii de foraminifere si prin dezvoltarea rapida a mamiferelor placentare; eocen inferior.
2. Adjectiv Care apartine paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pronuntat: -le-o-] – Din franceza Paleocène.
1. Substantiv neutru: Prima epoca a paleogenului (1), caracterizata prin aparitia unor noi asociatii de foraminifere si prin dezvoltarea rapida a mamiferelor placentare; eocen inferior.
2. Adjectiv Care apartine paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pronuntat: -le-o-] – Din franceza Paleocène.
2Paleocen adjectiv m. (silabe -le-o-), plural paleoceni; f. singular paleocena, plural paleocene
3Paleocen substantiv neutru (silabe -le-o-)
4Paleocén1 n.
Epoca inferioara a paleogenului. [Silabe -le-o-] /<fr. paleocene
Epoca inferioara a paleogenului. [Silabe -le-o-] /<fr. paleocene
5Paleocén2 -a (-i, -e) Care tine de epoca inferioara a paleogenului; din epoca inferioara a paleogenului. [Silabe -le-o-] /<fr. paleocene
6Paleocén substantiv neutru (Geol.) Prima epoca (serie) a paleogenului. adjectiv Care apartine acestei epoci. [< franceza paleocène, conform limba greaca (veche) palaios – vechi, kainos – recent].
7Paleocén, -ă adjectiv, substantiv neutru (din) prima epoca a paleogenului. (< franceza paleocène)