Panaghie
Definitie, sens si explicatie
1Panaghie, panaghii, substantiv feminin
1. Nume dat Fecioarei Maria; prin extensiune iconita (emailata) cu chipul Fecioarei Maria, purtata de ierarhi pe piept.
2. Bucata de prescura care se mananca in manastiri, in prima saptamana dupa Pasti. ♦ Prescura facuta la patruzeci de zile dupa inmormantarea cuiva. – Din limba slava (veche) Panagija, limba neogreaca: Panaghia.
1. Nume dat Fecioarei Maria; prin extensiune iconita (emailata) cu chipul Fecioarei Maria, purtata de ierarhi pe piept.
2. Bucata de prescura care se mananca in manastiri, in prima saptamana dupa Pasti. ♦ Prescura facuta la patruzeci de zile dupa inmormantarea cuiva. – Din limba slava (veche) Panagija, limba neogreaca: Panaghia.
2Panaghie substantiv (Termen Bisericesc) engolpion.
3Panaghie substantiv feminin, art. panaghia, g.-d. art. panaghiei; plural panaghii, art. panaghiile
4Panaghie -i f. 1) Icoana mica avand zugravit chipul Fecioarei Maria. 2) (in manastiri) Bucata de prescura care se mananca in prima saptamana dupa Pasti. 3) Prescura pe care preotul o ridica in timpul rugaciunii facute la patruzeci de zile de la moartea cuiva. ♢ A ridica (cuiva) -a a) a face parastas unui mort; b) a injura pe cineva. [G.-d. Panaghiei] /<sl. panagija, ngr. panagia
5Panaghie (panaghii), substantiv feminin – Prescura care se da de pomana la patruzeci de zile dupa o inmormintare. – Mr. panaghie.
Ngr. παναδία, epitet al Fecioarei (Murnu 41), conform limba sarba:, cr. panagija. – Derivat panaghiar, substantiv neutru (taler de argint in care se serveste panaghia).
Ngr. παναδία, epitet al Fecioarei (Murnu 41), conform limba sarba:, cr. panagija. – Derivat panaghiar, substantiv neutru (taler de argint in care se serveste panaghia).