Pertinent -ă
Definitie, sens si explicatie
1Pertinént, -ă, pertinenti, -te, adjectiv
1. (Livresc) Care se potriveste exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea sa argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; prin extensiune care denota profunzime, competenta. ♦ (Jur.) Care se raporteaza exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit.
2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumita functiune intr-un sistem determinat. ♦ (Despre elemente fonice) Care serveste intr-o limba data la diferentierea semnificatiilor. – Din franceza Pertinent.
1. (Livresc) Care se potriveste exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea sa argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; prin extensiune care denota profunzime, competenta. ♦ (Jur.) Care se raporteaza exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit.
2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumita functiune intr-un sistem determinat. ♦ (Despre elemente fonice) Care serveste intr-o limba data la diferentierea semnificatiilor. – Din franceza Pertinent.
2Pertinént adjectiv verifica cuvantul: adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice.
3Pertinent adjectiv m., plural pertinenti, f. singular pertinenta, plural pertinente
4Pertinént -ta (-ti, -te) 1) Care se potriveste perfect; pe potriva; adecvat. 2) (despre elemente ale limbii) Care este dotat cu o anumita functie in cadrul unui microsistem. /<fr. pertinent, limba latina pertinens
5Pertinént, -ă adjectiv
1. (Jur.) Care se raporteaza exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. ♦ (Liv.) Convenabil, potrivit, nimerit.
2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumita functiune intr-un sistem determinat. ♦ Trasatura pertinenta = caracteristica fonetica permitand prin ea singura distingerea unei unitati de alta. [Conform: franceza pertinent, limba latina pertinens].
1. (Jur.) Care se raporteaza exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. ♦ (Liv.) Convenabil, potrivit, nimerit.
2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumita functiune intr-un sistem determinat. ♦ Trasatura pertinenta = caracteristica fonetica permitand prin ea singura distingerea unei unitati de alta. [Conform: franceza pertinent, limba latina pertinens].
6Pertinént, -ă adjectiv
1. (jur.) care se raporteaza exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. ♢ convenabil, nimerit; judicios.
2. (despre elemente lingvistice) dotat cu o anumita functiune intr-un sistem determinat. ♢ (despre elemente fonice) care permite diferentierea semnificatiilor.
3. (inform.; despre o informatie, un document) care satisface cerintele obiective de informare ale unui beneficiar. (< franceza pertinent, limba latina pertinens)
1. (jur.) care se raporteaza exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. ♢ convenabil, nimerit; judicios.
2. (despre elemente lingvistice) dotat cu o anumita functiune intr-un sistem determinat. ♢ (despre elemente fonice) care permite diferentierea semnificatiilor.
3. (inform.; despre o informatie, un document) care satisface cerintele obiective de informare ale unui beneficiar. (< franceza pertinent, limba latina pertinens)