Pizmă
Definitie, sens si explicatie
1Pizmă, pizme, substantiv feminin (Popular) Ciuda, necaz, nemultumire; prin extensiune ura, dusmanie; (sens curent) invidie. ♢ Locutiune prep.
În pizma (cuiva) = cu intentia de a supara pe cineva; in necazul, in pofida cuiva. ♢ Expresie (Rar) A se pune in pizma cu cineva = a ajunge la cearta cu cineva. – Din limba slava (veche) Pizma.
În pizma (cuiva) = cu intentia de a supara pe cineva; in necazul, in pofida cuiva. ♢ Expresie (Rar) A se pune in pizma cu cineva = a ajunge la cearta cu cineva. – Din limba slava (veche) Pizma.
2Pizmă substantiv verifica cuvantul: invidie.
3Pizmă substantiv verifica cuvantul: animozitate, discordie, dusmanie, invrajbire, ostilitate, pornire, ura, vrajba, vrajmasie, zazanie.
4Pizma substantiv feminin, g.-d. art. pizmei; plural pizme
5Pizmă -e f. 1) Sentiment de nemultumire egoista provocat de situatia cuiva in societate sau de calitatile cuiva; invidie; ciuda. 2) Sentiment de animozitate ascunsa (fata de cineva); pica; ranchiuna. /<sl. pizma
6Pizma, pizme, substantiv feminin (invechit; popular)
1. ciuda, necaz, nemultumire; dusmanie, ura; invidie, gelozie; rautate, vrajba.
2. zel, ravna.
1. ciuda, necaz, nemultumire; dusmanie, ura; invidie, gelozie; rautate, vrajba.
2. zel, ravna.
7Pizma (pizme), substantiv feminin – Invidie, ciuda. – Varianta pisma.
Mr., megl. pizma.
Mgr. πεĩσμα „ciuda” (Munrnu 45), partial prin intermediul limba slava (veche) pizma (Vasmer, Gr., 117), conform limba sarba: pizma, bulgara pizm. – Derivat pizmas, substantiv masculin (invidios); pizmataret (var. pizmatar), adjectiv (invidios), conform limba neogreaca: πειρματάρης; pizmatarnic, adjectiv (invidios), cu sufix dublu; pizmos, adjectiv (invidios); pizmui (var. cuvant invechit pizmalui), verb (a invidia); pizmuitor, adjectiv (invidios).
Rut. pizma trebuie sa provina din rom. (Miklosich, Wander., 18).
Mr., megl. pizma.
Mgr. πεĩσμα „ciuda” (Munrnu 45), partial prin intermediul limba slava (veche) pizma (Vasmer, Gr., 117), conform limba sarba: pizma, bulgara pizm. – Derivat pizmas, substantiv masculin (invidios); pizmataret (var. pizmatar), adjectiv (invidios), conform limba neogreaca: πειρματάρης; pizmatarnic, adjectiv (invidios), cu sufix dublu; pizmos, adjectiv (invidios); pizmui (var. cuvant invechit pizmalui), verb (a invidia); pizmuitor, adjectiv (invidios).
Rut. pizma trebuie sa provina din rom. (Miklosich, Wander., 18).