Planator
Definitie, sens si explicatie
1Planator, planatoare, substantiv neutru Piesa componenta a unei matrite pentru tabla, in forma de placa sau de inel, rigida sau elastica, care preseaza marginea tablei pentru a impiedica formarea cutelor in timpul prelucrarii ei. ♦ Ciocan cu o forma speciala, folosit pentru a face plana suprafata unui obiect. – Plana2 + sufix -tor.
2Planator substantiv neutru, plural planatoare
3Planator substantiv neutru Piesa componenta a unei matrite pentru ambutisarea tablei, care preseaza marginea acesteia spre a impiedica formarea cutelor. ♦ Ciocan folosit pentru a face plana fata unui obiect. [< Plana + -tor].
4Planator substantiv neutru piesa componenta a unei matrite pentru ambutisarea tablei, care preseaza marginea acesteia spre a impiedica formarea cutelor. ♢ ciocan pentru a face plana fata unui obiect. (< plana + -tor)