Platonism
Definitie, sens si explicatie
1Platonism substantiv neutru Conceptie filozofica idealist-obiectiva a lui Platon si a adeptilor sai, dupa care lumea ideilor ar fi singura realitate adevarata, iar lumea materiala o copie sensibila si schimbatoare a celei dintai. – Din franceza Platonisme.
2Platonism substantiv neutru
3Platonism n. 1) Doctrina filozofica a lui Platon si a adeptilor lui care afirma ca reala este doar „lumea ideilor”, lumea materiala fiind numai o copie a celei dintai. 2) Atitudine bazata pe atractie pur spirituala. /<fr. platonisme
4Platonism substantiv neutru
1. Conceptia filozofica idealist-obiectiva a lui Platon si a adeptilor sai, care considerau lumea „ideilor vesnice” drept singura realitate, iar lumea materiala o copie imperfecta si trecatoare a celei dintai.
2. Iubire platonica. [Conform: franceza platonisme, limba italiana platonismo < Platon – filozof grec din antichitate].
1. Conceptia filozofica idealist-obiectiva a lui Platon si a adeptilor sai, care considerau lumea „ideilor vesnice” drept singura realitate, iar lumea materiala o copie imperfecta si trecatoare a celei dintai.
2. Iubire platonica. [Conform: franceza platonisme, limba italiana platonismo < Platon – filozof grec din antichitate].
5Platonism substantiv neutru
1. conceptie filozofica a lui Platon, potrivit careia singura realitate ar fi lumea ideilor, iar lumea materiala o copie imperfecta si trecatoare.
2. iubire platonica. (< franceza platonisme)
1. conceptie filozofica a lui Platon, potrivit careia singura realitate ar fi lumea ideilor, iar lumea materiala o copie imperfecta si trecatoare.
2. iubire platonica. (< franceza platonisme)