Plebeu -ee
Definitie, sens si explicatie
1Plebéu, -Ée, plebei, -ee, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. (În antichitatea romana) (Persoana) care facea parte din plebe (1), care apartinea plebei; plebeian (1).
2. (Persoana) care este asuprita, exploatata, plebeian (2); (om) sarac, umil; prin extensiune (om) de rand, lipsit de distinctie, vulgar, grosolan. – Din limba latina Plebeius.
1. (În antichitatea romana) (Persoana) care facea parte din plebe (1), care apartinea plebei; plebeian (1).
2. (Persoana) care este asuprita, exploatata, plebeian (2); (om) sarac, umil; prin extensiune (om) de rand, lipsit de distinctie, vulgar, grosolan. – Din limba latina Plebeius.
2Plebeu antonim: aristrocrat
3Plebéu s., adjectiv (Ist.) (livresc) plebeian. (- din Roma antica.)
4Plebeu substantiv masculin, adjectiv m., art. plebeul, plural plebei, art. plebeii; f. singular si plural plebee, singular art. plebeea, g.-d. singular art. plebeei
5Plebéu -i m. 1) (in Roma antica) Persoana care facea parte din plebe. 2) (in evul mediu) Orasean sarac. 3) Persoana fara drepturi sociale, lipsita de merite si corupta. /<lat. plebeius
6Plebéu substantiv masculin Cetatean roman care apartinea plebei. ♦ (Liv.) Om de rand. [< limba latina plebeius].
7Plebéu, -Ée adjectiv, substantiv masculin f.
1. (cetatean roman) care apartinea plebei; plebeian.
2. (om) care face parte din plebe. (< limba latina plebeius)
1. (cetatean roman) care apartinea plebei; plebeian.
2. (om) care face parte din plebe. (< limba latina plebeius)