Plic
Definitie, sens si explicatie
1Plic, plicuri, substantiv neutru Obiect confectionat dintr-o hartie impaturita in chip special si lipita pe trei parti, pentru a inchide o scrisoare, un act etcetera (in vederea expedierii lor); obiectul impreuna cu scrisoarea, actul etcetera pe care le contine. – Din limba neogreaca: Plikos, limba italiana Plico.
2Plic substantiv (invechit) coperta. (A pus scrisoarea in -.)
3Plic substantiv neutru, plural plicuri
4Plic -uri n.
Pachet de hartie de forma, mai ales, dreptunghiulara pentru expedierea scrisorilor. /<ngr. plikos, limba italiana plico
Pachet de hartie de forma, mai ales, dreptunghiulara pentru expedierea scrisorilor. /<ngr. plikos, limba italiana plico
5Plic (plicuri), substantiv neutru – Obiect de hirtie in care se inchide o scrisoare. – Mr. plic. limba italiana: plico „plic”, prin limba neogreaca: πλίϰος (Cihac, Ii, 688; Galdi 230). – Derivat plicui, verb (invechit, a inchide un plic).