Polen
Definitie, sens si explicatie
1Polén, (rar) polenuri, substantiv neutru (Botanica) Pulbere, de obicei galbena, constituita din grauncioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din franceza, limba latina Pollen, limba germana Pollen.
2Polén substantiv (Botanica) (invechit si reg.) pulbere. (- de flori.)
3Polen substantiv neutru, plural polenuri
4Polén -uri n. bot.
Praf galbui produs de anterele plantelor cu seminte. /<fr., limba latina pollen, limba germana Pollen
Praf galbui produs de anterele plantelor cu seminte. /<fr., limba latina pollen, limba germana Pollen
5Polén substantiv neutru Pulbere (galbena) provenita din staminele plantelor cu flori, care reprezinta celulele sexuale mascule. [< franceza pollen, conform limba latina pollen – faina fina].
6Polen substantiv masculin singular (regional) pelin.
7Polén substantiv neutru pulbere (galbena) produsa de staminele fanerogamelor, celulele reproducatoare mascule. (< franceza, limba latina pollen, limba germana Pollen)