Pologi
Definitie, sens si explicatie
1Pologi, pologesc, verb Iv.
Tranzitiv (Popular)
1. A taia, a dobori la pamant iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; prin extensiune a intoarce, a aduna laolalta mai multe poloage1 (1) (facand snopi).
2. A face ca iarba sau alte plante sa se plece, sa se culce la pamant; a incovoia, a culca. – Din Polog1.
Tranzitiv (Popular)
1. A taia, a dobori la pamant iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; prin extensiune a intoarce, a aduna laolalta mai multe poloage1 (1) (facand snopi).
2. A face ca iarba sau alte plante sa se plece, sa se culce la pamant; a incovoia, a culca. – Din Polog1.
2Pologi verb verifica cuvantul: culca, dobori, tavali.
3Pologi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural pologesc, imperfect 3 singular pologea; conjunctie: prezent 3 singular si plural pologeasca
4A pologi -esc tranzitiv 1) (plante, mai ales cereale) A taia cu coasa (sau cu secera) in poloage. 2) A aduna in gramezi mici. 3) A face sa se pologeasca. /Din polog
5A se pologi pers. 3 Se -este intranzitiv (despre cereale, iarba etcetera) A se apleca la pamant, luand o pozitie aproape orizontala (din cauza vantului sau ploii); a se patuli; a se poligni; a se culca. /Din polog
6Pologi, pologesc, verb Iv (popular)
1. a taia, a dobori la pamant iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; a intoarce, a aduna laolalta mai multe poloage (v.).
2. a face ca iarba sau alte plante sa se plece, sa se culce la pamant; a incovoia, a culca.
3. (refl.; reg.; despre obiecte) a se stramba, a-si schimba pozitia, inclinandu-se.
4. (reg.; despre pomii fructiferi: in forma: pologa) a fi incarcat, a fi plin de fructe.
5. (invechit si reg.; figurativ; despre fiinte) a nimici, a distruge (culcand la pamant).
6. (reg.; reflexiv) a cadea bolnav la pat.
7. (invechit; reflexiv) a se aseza, a se statornici, a se pune.
1. a taia, a dobori la pamant iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; a intoarce, a aduna laolalta mai multe poloage (v.).
2. a face ca iarba sau alte plante sa se plece, sa se culce la pamant; a incovoia, a culca.
3. (refl.; reg.; despre obiecte) a se stramba, a-si schimba pozitia, inclinandu-se.
4. (reg.; despre pomii fructiferi: in forma: pologa) a fi incarcat, a fi plin de fructe.
5. (invechit si reg.; figurativ; despre fiinte) a nimici, a distruge (culcand la pamant).
6. (reg.; reflexiv) a cadea bolnav la pat.
7. (invechit; reflexiv) a se aseza, a se statornici, a se pune.