Pont
Definitie, sens si explicatie
1Pont1, ponti, substantiv masculin (La unele jocuri de noroc) Pontator2. – Din franceza Ponte.
2Pont2, ponturi, substantiv neutru I.
1. (Familiar) Aluzie rautacioasa, ironie, impunsatura. ♢ Expresie A vorbi in ponturi = a da sa se inteleaga, a sugera; a vorbi in pilde.
A bate (cuiva) pontul = a face (cuiva) aluzie la ceva, a-i da (cuiva) sa inteleaga ceva.
2. (În limbajul jucatorilor de carti) Numele uneia dintre cartile de joc (considerata de obicei cu cea mai mare valoare); prin extensiune prilej favorabil (la joc). ♢ Expresie A-i face (cuiva) pontul = a insela (pe cineva). (Familiar) A vinde (cuiva) pontul = a dezvalui (cuiva) un secret prin care poate obtine un avantaj, un profit. Ii. (Înv.)
1. Punct (in spatiu sau in timp); limita. ♢ Locutiune adverb (Familiar) La pont = la momentul potrivit, la timp, la tanc. ♢ Expresie A pune pont = a hotari, a fixa locul potrivit pentru ceva.
2. Articol, paragraf dintr-o lege, dintr-un statut, dintr-o conventie; prin extensiune legea, statutul etcetera respectiv. ♦ Conditie de invoiala agricola impusa taranilor in trecut.
3. Problema sau parte a unei probleme in discutie; idee, principiu care sta la baza unei discutii; punct. – Din limba maghiara Pont.
1. (Familiar) Aluzie rautacioasa, ironie, impunsatura. ♢ Expresie A vorbi in ponturi = a da sa se inteleaga, a sugera; a vorbi in pilde.
A bate (cuiva) pontul = a face (cuiva) aluzie la ceva, a-i da (cuiva) sa inteleaga ceva.
2. (În limbajul jucatorilor de carti) Numele uneia dintre cartile de joc (considerata de obicei cu cea mai mare valoare); prin extensiune prilej favorabil (la joc). ♢ Expresie A-i face (cuiva) pontul = a insela (pe cineva). (Familiar) A vinde (cuiva) pontul = a dezvalui (cuiva) un secret prin care poate obtine un avantaj, un profit. Ii. (Înv.)
1. Punct (in spatiu sau in timp); limita. ♢ Locutiune adverb (Familiar) La pont = la momentul potrivit, la timp, la tanc. ♢ Expresie A pune pont = a hotari, a fixa locul potrivit pentru ceva.
2. Articol, paragraf dintr-o lege, dintr-un statut, dintr-o conventie; prin extensiune legea, statutul etcetera respectiv. ♦ Conditie de invoiala agricola impusa taranilor in trecut.
3. Problema sau parte a unei probleme in discutie; idee, principiu care sta la baza unei discutii; punct. – Din limba maghiara Pont.
3Pont substantiv pontator, (rar) pontagiu, (invechit) pontas. (- la unele jocuri de noroc.)
4Pont substantiv verifica cuvantul: apucatura, articol, capitol, capriciu, chef, comportament, comportare, conduita, deprindere, extras, fandoseala, fantezie, fason, fita, fragment, maimutareala, maniere, moft, moravuri, naz, naravuri, obiceiuri, ocazie, paragraf, pasaj, pofta, prilej, prosteala, punct, purtare, sclifoseala, toana.
5Pont substantiv masculin, plural ponti
6Pont (ironie, carte de joc, paragraf, lege, punct) substantiv neutru, plural ponturi
7Pont1 ponti m. verifica cuvantul: Pontator. /<fr. ponte
8Pont2 -uri n. 1) fam.
Aluzie rautacioasa; vorba intepatoare; impunsatura. ♢ A vorbi in -uri a da de inteles. 2) Carte de joc considerata ca avand valoarea cea mai mare. ♢ A vinde cuiva -ul a destainui cuiva un secret in schimbul unui castig. 3) cuvant invechit Punct care fixeaza o limita (in spatiu sau in timp). ♢ La - la momentul oportun; la tanc. /<ung. pont
Aluzie rautacioasa; vorba intepatoare; impunsatura. ♢ A vorbi in -uri a da de inteles. 2) Carte de joc considerata ca avand valoarea cea mai mare. ♢ A vinde cuiva -ul a destainui cuiva un secret in schimbul unui castig. 3) cuvant invechit Punct care fixeaza o limita (in spatiu sau in timp). ♢ La - la momentul oportun; la tanc. /<ung. pont
9Pont substantiv masculin pontator1. (< franceza ponte)
10Pont (-turi), substantiv neutru –
1. (Înv.) Paragraf, articol, capitol. –
2. Moment oportun, punct fix. –
3. Aluzie personala, insinuare. –
4. (Argou) Loc de unde se poate fura ceva.
Limba Latina punctum, prin intermediul mag. pont (secolul Xvii). – Derivat ponta, verb (a miza la jocuri), din franceza ponter; pontator, substantiv masculin (pontagiu, pontas); pontui, verb reflexiv (Mold., a se ciorovai); pontoarca, substantiv feminin (Arg., cheie), pare formatie glumeata din pont si intoarce „a se rasuci”; impontori, verb (Bucovina, a jigni).
1. (Înv.) Paragraf, articol, capitol. –
2. Moment oportun, punct fix. –
3. Aluzie personala, insinuare. –
4. (Argou) Loc de unde se poate fura ceva.
Limba Latina punctum, prin intermediul mag. pont (secolul Xvii). – Derivat ponta, verb (a miza la jocuri), din franceza ponter; pontator, substantiv masculin (pontagiu, pontas); pontui, verb reflexiv (Mold., a se ciorovai); pontoarca, substantiv feminin (Arg., cheie), pare formatie glumeata din pont si intoarce „a se rasuci”; impontori, verb (Bucovina, a jigni).