Pontif
Definitie, sens si explicatie
1Pontif, pontifi, substantiv masculin (În Roma antica) Preot din colegiul sacerdotal suprem, insarcinat cu supravegherea cultului religios si a celorlalti preoti; prin extensiune grad inalt in ierarhia sacerdotala la diferite popoare; (astazi) inalt demnitar ecleziastic, arhiereu, prelat. ♦ seful suprem al Bisericii catolice; papa. ♦ Figurativ (adesea ir.) Persoana care are pretentia sau este considerata a fi o autoritate indiscutabila intr-un anumit domeniu. – Din franceza Pontife.
2Pontif substantiv (Termen Bisericesc)
1. (rar) pontifice. (- in Roma antica.)
2. pontiful roman verifica cuvantul: papa; pontiful Romei verifica cuvantul: papa.
1. (rar) pontifice. (- in Roma antica.)
2. pontiful roman verifica cuvantul: papa; pontiful Romei verifica cuvantul: papa.
3Pontif substantiv masculin, plural pontifi
4Pontif -i m. 1) (in Roma antica) Membru al colegiului sacerdotal suprem. 2) (in biserica catolica si protestanta) Preot de rang superior; prelat. 3) sef suprem al bisericii catolice. ♢ Marele - papa de la Roma. 4) figurativ depr.
Persoana care se crede o autoritate indiscutabila intr-un domeniu. /<fr. pontife
Persoana care se crede o autoritate indiscutabila intr-un domeniu. /<fr. pontife
5Pontif substantiv masculin
1. Membru al colegiului sacerdotal suprem din vechea Roma, care supraveghea cultul; (astazi) prelat, episcop. ♦ Suveran pontif = papa.
2. (Fig.; adesea ironic) Om care isi da aere de superioritate. [< franceza pontife, conform limba latina pontifex].
1. Membru al colegiului sacerdotal suprem din vechea Roma, care supraveghea cultul; (astazi) prelat, episcop. ♦ Suveran pontif = papa.
2. (Fig.; adesea ironic) Om care isi da aere de superioritate. [< franceza pontife, conform limba latina pontifex].
6Pontif substantiv masculin
1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astazi) prelat, episcop. o suveran - = papa.
2. (fig.; si ir.) persoana considerata, sau avand pretentia a fi o autoritate indiscutabila. (< franceza pontife)
1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astazi) prelat, episcop. o suveran - = papa.
2. (fig.; si ir.) persoana considerata, sau avand pretentia a fi o autoritate indiscutabila. (< franceza pontife)