Definitie Postelnic - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PostÉlnic, postelnici, substantiv masculin
1. (În evul mediu, in Țara Romaneasca si in Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea in grija camera de dormit a domnului si organiza audientele la domn; boier care avea acest titlu. ♢ Postelnicul al doilea (sau al treilea etcetera) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai tarziu) Ministru al Afacerilor Externe.
2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atributii administrative; boier care avea acest titlu. – Din limba slava (veche) Posteĩlnikŭ.

Varianta definitie 2: PostÉlnic substantiv (IST.) (invechit) stratornic. (-ul era dregator de curte.)

Varianta definitie 3: Postelnic substantiv masculin, plural postelnici

Varianta definitie 4: PostÉlnic -ci m. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala) Boier de divan care avea in grija sa odaia de dormit a domnitorului si audientele de la curte. 2) (in secolul XVIII) inalt demnitar care se ocupa de afacerile externe ale tarii. /<sl. posteliniku

Varianta definitie 5: Postelnic (postelnici), substantiv masculin – Boier mare in vechea organizare.
Era seful cancelariei de afaceri externe, semna corespondenta cu trimisii si agentii din Constantinopol, organiza audientele, era seful interpretilor si in Mold. era pircalab de Iasi; capetenia lipcanilor si a calarasilor, asimilat la gradul de general de Regulamentul Organic.
Sl. postelĭnikŭ „cubicular” (Miklosich, Lexicon, 638; Cihac, II, 28), de la postelja „pat”, conform limba neogreaca: ποστέλνιϰος (Meyer, Neugr.
St., II, 77). – Derivat postelniceasa, substantiv feminin (sotie de postelnic); postelnicel, substantiv masculin (slujbas la curte sub comanda postelnicului; din secolul XVIII, desfiintat); postelnicie, substantiv feminin (functia de postelnic).