Potcap
Definitie, sens si explicatie
1Potcap, potcapuri, substantiv neutru
1. Acoperamant al capului, de forma cilindrica, fara boruri, purtat de preotii si calugarii ortodocsi.
2. Compus: potcapul-calugarului = planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze paroase si cu flori galbene dispuse in capitule (Leontodon hispidus). – Din limba slava (veche) Podŭkapŭ.
1. Acoperamant al capului, de forma cilindrica, fara boruri, purtat de preotii si calugarii ortodocsi.
2. Compus: potcapul-calugarului = planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze paroase si cu flori galbene dispuse in capitule (Leontodon hispidus). – Din limba slava (veche) Podŭkapŭ.
2Potcap substantiv (Termen Bisericesc) (invechit si reg.) potcapoc. (Preot cu -.)
3Potcap substantiv neutru, plural potcapuri
4Potcap -uri n.
Acoperamant pentru cap de forma cilindrica, putin largit in sus, purtat de preotii si calugarii ortodocsi. ♢ -ul-calugarului planta erbacee cu flori galbene dispuse in capitule si cu frunze paroase, care creste prin locuri sterpe. /<sl. podukapu
Acoperamant pentru cap de forma cilindrica, putin largit in sus, purtat de preotii si calugarii ortodocsi. ♢ -ul-calugarului planta erbacee cu flori galbene dispuse in capitule si cu frunze paroase, care creste prin locuri sterpe. /<sl. podukapu
5Potcap (potcapuri), substantiv neutru – Un fel de palarie cilindrica a preotilor ortodocsi. – Varianta potcapiu, potcapoc, potcapic.
Sl. podŭkapŭ (Chac, Ii, 281; Conev 84), varianta prin intermediul limba rusa podkapok. – Derivat potcapier, substantiv masculin (producator si vinzator) de potcapuri).
Sl. podŭkapŭ (Chac, Ii, 281; Conev 84), varianta prin intermediul limba rusa podkapok. – Derivat potcapier, substantiv masculin (producator si vinzator) de potcapuri).