Potop
Definitie, sens si explicatie
1Potop, potopuri, substantiv neutru
1. (În Biblie) Revarsare uriasa de ape care ar fi inecat intreaga lume si toate vietuitoarele de pe pamant (afara de cele de pe corabia lui Noe).
2. Ploaie mare, torentiala; revarsare mare de ape, inundatie mare. ♦ P. Gener.
Calamitate, dezastru, nenorocire.
3. P. anal.
Cantitate imensa; numar mare de fiinte sau de lucruri; multime, gramada. – Din limba slava (veche) Potopŭ.
1. (În Biblie) Revarsare uriasa de ape care ar fi inecat intreaga lume si toate vietuitoarele de pe pamant (afara de cele de pe corabia lui Noe).
2. Ploaie mare, torentiala; revarsare mare de ape, inundatie mare. ♦ P. Gener.
Calamitate, dezastru, nenorocire.
3. P. anal.
Cantitate imensa; numar mare de fiinte sau de lucruri; multime, gramada. – Din limba slava (veche) Potopŭ.
2Potop substantiv
1. (livresc) diluviu. (-ul biblic.)
2. verifica cuvantul: inundatie.
3. (regional) sodom. (Afara e - de ploaie.)
4. verifica cuvantul: dezastru.
5. verifica cuvantul: multime.
6. verifica cuvantul: puzderie.
1. (livresc) diluviu. (-ul biblic.)
2. verifica cuvantul: inundatie.
3. (regional) sodom. (Afara e - de ploaie.)
4. verifica cuvantul: dezastru.
5. verifica cuvantul: multime.
6. verifica cuvantul: puzderie.
3Potop substantiv neutru, plural potopuri
4Potop -uri n. 1) (in legendele biblice) Inundatie de mari proportii, care a inecat totul in afara de cele ce se aflau pe corabia lui Noe. 2) Ploaie torentiala care tine mai mult timp. 3) figurativ Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivitati; catastrofa de mari proportii; prapad; dezastru; flagel; calamitate. /<sl. potopu
5Potop (potopuri), substantiv neutru – Diluviu.
Varianta plural potoape.
Sl. potopŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, Ii, 414; Conev 38), conform limba sarba: potop. – Derivat potopenie, substantiv feminin (diluviu, inunudatie; dezastru, calamitate); potopi, verb (a inunda, a ineca; a nimici, a distruge, a anihila), conform limba slava (veche) potapiti, potopiti; potopitor, adjectiv (distrugator, nimicitor).
Varianta plural potoape.
Sl. potopŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, Ii, 414; Conev 38), conform limba sarba: potop. – Derivat potopenie, substantiv feminin (diluviu, inunudatie; dezastru, calamitate); potopi, verb (a inunda, a ineca; a nimici, a distruge, a anihila), conform limba slava (veche) potapiti, potopiti; potopitor, adjectiv (distrugator, nimicitor).