Povățuitor -oare
Definitie, sens si explicatie
1Povățuitor, -oare, povatuitori, -oare, substantiv masculin si feminin: (Adesea adjectival) Persoana care da cuiva sfaturi, care indrumeaza, calauzeste. ♦ Ceea ce serveste cuiva drept calauza, indrumator. [Pronuntat: -tu-i-] – Povatui + sufix -tor.
2Povățuitor substantiv verifica cuvantul: cap, capetenie, comandant, conducator, mai-mare, sef.
3Povățuitor s., adjectiv
1. substantiv verifica cuvantul: indrumator.
2. substantiv verifica cuvantul: sfetnic.
3. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: indrumator.
4. adjectiv indrumator, sfatuitor, (invechit) invatator. (Carte -oare.)
1. substantiv verifica cuvantul: indrumator.
2. substantiv verifica cuvantul: sfetnic.
3. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: indrumator.
4. adjectiv indrumator, sfatuitor, (invechit) invatator. (Carte -oare.)
4Povatuitor substantiv masculin (silabe -tu-i-), plural povatuitori
5Povățuitor1 -oare n. cuvant invechit Lucrare in care se dau povete intr-un anumit domeniu; calauza; ghid. [Silabe -tu-i-] /a povatui + sufix -tor
6Povățuitor2 -oare (-ori,-oare) m. si f.
Persoana care povatuieste, care da sfaturi; sfatuitor. [Silabe -tu-i-] /a povatui + sufix -tor
Persoana care povatuieste, care da sfaturi; sfatuitor. [Silabe -tu-i-] /a povatui + sufix -tor