Pozitivism
Definitie, sens si explicatie
1Pozitivism substantiv neutru
1. Curent filozofic din secolul Xix-xx care respinge filozofia ca reprezentare teoretica generalizata a lumii, sustinand ca se bazeaza numai pe faptele verificabile experimental. ♢ Pozitivism logic = neopozitivism. ♦ Curent in stiintele juridice care admite numai existenta dreptului pozitiv, practic.
2. Interes exagerat pentru problemele practice. – Din franceza Positivisme.
1. Curent filozofic din secolul Xix-xx care respinge filozofia ca reprezentare teoretica generalizata a lumii, sustinand ca se bazeaza numai pe faptele verificabile experimental. ♢ Pozitivism logic = neopozitivism. ♦ Curent in stiintele juridice care admite numai existenta dreptului pozitiv, practic.
2. Interes exagerat pentru problemele practice. – Din franceza Positivisme.
2Pozitivism substantiv
1. pozitivism logic verifica cuvantul: neopozitivism.
2. practicism. (-ul unei persoane.)
1. pozitivism logic verifica cuvantul: neopozitivism.
2. practicism. (-ul unei persoane.)
3Pozitivism substantiv neutru
4Pozitivism n.
Curent filozofic care limiteaza rolul stiintei numai la descrierea si sistematizarea faptelor si fenomenelor. /<fr. positivisme
Curent filozofic care limiteaza rolul stiintei numai la descrierea si sistematizarea faptelor si fenomenelor. /<fr. positivisme
5Pozitivism substantiv neutru
1. Curent filozofic idealist-subiectiv care neaga rolul filozofiei ca o conceptie teoretica generala despre lume si ca metodologie generala, sustinand ca ea se bazeaza numai pe faptele verificabile experimental. ♢ Pozitivism logic = neopozitivism.
2. (Literatura) Denumire data acelor tendinte critice care adopta metodele scientiste in cercetarea literara. ♦ Modalitatile de creatie literara care tind sa reproduca realitatea in faptele ei concrete, adesea in stare bruta, netipizata.
3. Fel de a fi caracterizat prin tendinta de a lua in considerare si de a urmari numai avantajele; practicism, utilitarism. [< franceza positivisme].
1. Curent filozofic idealist-subiectiv care neaga rolul filozofiei ca o conceptie teoretica generala despre lume si ca metodologie generala, sustinand ca ea se bazeaza numai pe faptele verificabile experimental. ♢ Pozitivism logic = neopozitivism.
2. (Literatura) Denumire data acelor tendinte critice care adopta metodele scientiste in cercetarea literara. ♦ Modalitatile de creatie literara care tind sa reproduca realitatea in faptele ei concrete, adesea in stare bruta, netipizata.
3. Fel de a fi caracterizat prin tendinta de a lua in considerare si de a urmari numai avantajele; practicism, utilitarism. [< franceza positivisme].
6Pozitivism substantiv neutru
1. curent filozofic din secolul Xix-xx care neaga filozofia ca o reprezentare teoretica gene-ralizata a lumii, limitandu-se la faptele confirmate de experienta si negand astfel posibilitatea cunoasterii esentei fenomenelor.
2. interes exagerat pentru problemele practice, materiale, tendinta de a urmari numai avantajele imediate. (< franceza positivisme)
1. curent filozofic din secolul Xix-xx care neaga filozofia ca o reprezentare teoretica gene-ralizata a lumii, limitandu-se la faptele confirmate de experienta si negand astfel posibilitatea cunoasterii esentei fenomenelor.
2. interes exagerat pentru problemele practice, materiale, tendinta de a urmari numai avantajele imediate. (< franceza positivisme)