Practică
Definitie, sens si explicatie
1Practică, practici, substantiv feminin
1. Practicare, prin extensiune deprindere, obicei, rutina.
2. Activitate a oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei societatii, in primul rand spre producerea si crearea bunurilor materiale si a valorilor culturale; metoda, procedeu aplicat si verificat efectiv. ♢ Locutiune adverb În practica = in mod concret, in realitate. ♢ Expresie A pune in practica = a aplica.
3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei stiinte, a unei arte.
4. Aplicare si verificare efectiva a cunostintelor teoretice dobandite intr-un domeniu oarecare.
Practica pedagogica. ♦ Stagiu de perfectionare sau de dobandire a unor cunostinte practice pe care-l face, intr-o fabrica, intr-o intreprindere etcetera, un student sau un elev.
Practica de productie.
5. (Mai ales la plural) Ceremonie, manifestare exterioara de cult. – Din limba germana Praktik, franceza Pratique.
1. Practicare, prin extensiune deprindere, obicei, rutina.
2. Activitate a oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei societatii, in primul rand spre producerea si crearea bunurilor materiale si a valorilor culturale; metoda, procedeu aplicat si verificat efectiv. ♢ Locutiune adverb În practica = in mod concret, in realitate. ♢ Expresie A pune in practica = a aplica.
3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei stiinte, a unei arte.
4. Aplicare si verificare efectiva a cunostintelor teoretice dobandite intr-un domeniu oarecare.
Practica pedagogica. ♦ Stagiu de perfectionare sau de dobandire a unor cunostinte practice pe care-l face, intr-o fabrica, intr-o intreprindere etcetera, un student sau un elev.
Practica de productie.
5. (Mai ales la plural) Ceremonie, manifestare exterioara de cult. – Din limba germana Praktik, franceza Pratique.
2Practică substantiv
1. verifica cuvantul: aplicare.
2. verifica cuvantul: procedura.
3. exercitiu, (rar) deprindere. (Are multa - in acest domeniu.)
4. verifica cuvantul: experienta.
5. verifica cuvantul: datina.
1. verifica cuvantul: aplicare.
2. verifica cuvantul: procedura.
3. exercitiu, (rar) deprindere. (Are multa - in acest domeniu.)
4. verifica cuvantul: experienta.
5. verifica cuvantul: datina.
3Practică substantiv verifica cuvantul: abilitate, capacitate, competenta, destoinicie, dexteritate, dibacie, ingeniozitate, iscusinta, istetie, istetime, indemanare, pregatire, pricepere, seriozitate, stiinta, talent, usurinta, valoare, vrednicie.
4Practica substantiv feminin, g.-d. art. practicii; plural practici
5Practică -ci f. 1) Activitate volitiva care vizeaza un rezultat concret; actiune de transformare a lumii. 2) Mod concret de exercitare a unei activitati. -ca vietii. 3) Ansamblu de metode si procedee aplicate in anumite conditii concrete. 4) Ansamblu de deprinderi concrete dobandite in procesul exercitarii unei profesii sau specialitati; experienta. 5) Proces de aplicare si de verificare intr-un domeniu de activitate a cunostintelor teoretice acumulate prin studiu. [G.-d. Practicii] /<germ.
Praktik, limba franceza: pratique
Praktik, limba franceza: pratique
6Practică substantiv feminin
1. Activitatea oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei si dezvoltarii societatii, in primul rand procesul productiei materiale. ♦ Aplicare si verificare pe teren a cunostintelor teoretice dobandite intr-un domeniu oarecare.
2. Ansamblu de metode si de procedee aplicate si verificate efectiv.
3. Experienta, rutina.
4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Plural -ci. / conform limba germana Praktik, franceza pratique < limba latina practicus, limba greaca (veche) praktikos].
1. Activitatea oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei si dezvoltarii societatii, in primul rand procesul productiei materiale. ♦ Aplicare si verificare pe teren a cunostintelor teoretice dobandite intr-un domeniu oarecare.
2. Ansamblu de metode si de procedee aplicate si verificate efectiv.
3. Experienta, rutina.
4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Plural -ci. / conform limba germana Praktik, franceza pratique < limba latina practicus, limba greaca (veche) praktikos].