Definitie Pradă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PradĂ, prazi, substantiv feminin
1. Faptul de a prada; pradare, jefuire, jaf; devastare.
2. (Concretizat) Totalitatea bunurilor materiale si (in trecut) a persoanelor luate de cel care prada (mai ales in timp de razboi). ♢ Locutiune verb (Înv.) A face prada = a prada.
3. Persoana prinsa, rapita, ajunsa in puterea cuiva. ♢ Expresie Prada (sau prada) cuiva = la discretia, in stapanirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri.
4. Vietate care serveste ca hrana animalelor salbatice carnivore sau pasarilor rapitoare; prin extensiune vanat; p. gener. orice poate servi drept hrana vietuitoarelor. ♢ Pasare de prada = pasare rapitoare.
5. (Regional) Risipa, cheltuiala inutila. – Limba Latina Praeda.

Varianta definitie 2: PradĂ substantiv
1. verifica cuvantul: jaf.
2. verifica cuvantul: captura.

Varianta definitie 3: PradĂ substantiv verifica cuvantul: captivitate, robie, sclavie.

Varianta definitie 4: Prada substantiv feminin, g.-d. art. prazii; plural prazi

Varianta definitie 5: PradĂ, prazi f. 1) rar verifica cuvantul: A PRĂDA. 2) Totalitate a bunurilor pradate. 3) Persoana rapita si data in supunerea cuiva. ♢ A fi prada (sau Prada) cuiva (sau A ceva) a) a fi in stapanirea totala a cuiva; b) a fi coplesit de un sentiment sau de o idee. 4) Vietate care serveste drept hrana pentru animalele salbatice. ♢ Pasare de prada pasare rapitoare. 5) figurativ Obiect supus actiunii unor factori (mai ales negativi). /<lat. praeda

Varianta definitie 6: Prada (prắzi), substantiv feminin –
1. Jaf, furt, pradaciune. –
2. Captura, lucruri furate. –
3. Victima; jucarie. – Mr. prada.
Limba Latina praeda (Puscariu 1367; Candrea-Dens., 1436; REW 6174), conform limba italiana preda, prov., sp. presa, franceza proie, cat., port. prea. – Derivat prada, verb (a jefui, a fura), mr. (m)prad, (m)pradare, poate reprezentant direct al limba latina praedāre (Puscariu 1366; Candrea-Dens., 1435; REW 6715), conform limba italiana predare, port. prear, verifica cuvantul: franceza preer; pradaciune, substantiv feminin (jaf), din limba latina praedacionem (Puscariu 1368; Candrea-Dens., 1437; REW 6716), sau mai probabil der. intern (Rosetti, I, 159); pradator, adjectiv (jefuitor), din limba latina praedator (Puscariu 1369; Candrea-Dens., 1438; REW 6717), sau mai probabil der. intern; pradalnic, adjectiv (jefuitor). – Din rom. provine rut. prejda, prejdowaty (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 408).
Conform: pradui.