Definitie Praf - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Praf, (2, 3) prafuri, substantiv neutru
1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din faramitarea naturala a scoartei terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale vietuitoarelor etcetera; pulbere, colb. ♦ Exp.
A face (pe cineva sau ceva) praf = A) a sfarama in bucati; a distruge; B) (cu privire la bunuri materiale) a irosi, a cheltui fara rost; C) (familiar) a invinge pe cineva intr-o discutie in contradictoriu, a-i anula argumentele; a impresiona profund (prin cele ce spune sau face); a epata.
A (se) face praf si pulbere sau a (se) preface in praf = a (se) distruge complet, a nu mai ramane nimic.
A se alege praful sau nu se alege nici praful, a nu ramane nici praf = a fi complet distrus, nimicit; a fi ucis.
A arunca (cu) praf in ochii cuiva = a incerca sa insele pe cineva, dandu-i iluzia ca lucrurile sunt altfel decat sunt in realitate, a induce in eroare.
A se face praf pentru cineva = a-i purta cuiva o mare grija, a face tot posibilul pentru cineva.
Praful de pe toba = nimic.
2. (De obicei urmat de determinari) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine si care sunt folosite in diferite scopuri. ♢ Praf de pusca = pulbere formata dintr-un amestec de azotat de potasiu, sulf si carbune de lemn, folosita ca explozibil.
Praf de spuma = preparat care produce in contact cu apa o spuma si care se foloseste pentru stingerea incendiilor.
Praf de copt = preparat care se intrebuinteaza in patiserie pentru a face sa creasca aluaturile, prin bioxidul de carbon pe care il degajeaza.
Lapte praf = lapte sub forma de pulbere, obtinut prin eliminarea apei din componenta lui.
Praf de bronz = pulbere care se amesteca cu ulei sau cu lac si formeaza vopsele care imita metalul.
Praf de matase = substanta cu aspect lucios, preparata din mica1 pisata, folosita la zugraveli.
Praf hidrofob = material pulverulent, neinflamabil si imputrescibil, obtinut din cenusa de la termocentrale cu adaosuri de pacura, folosit pentru hidroizolari.
3. Prin specializare: Substanta toxica sau medicamentoasa in forma de pulbere; (popular) doza dintr-un astfel de medicament. ♢ (Argou) Praf alb = cocaina.
4. (Popular) Polen. [Varianta: (invechit si reg.) Prav substantiv neutru] – Din limba slava (veche) Prachŭ.

Varianta definitie 2: Praf substantiv
1. pulbere, (Mold. si Transilvania) colb, (Bucovina si Maram.) sperla, (prin Bucovina si Transilvania) steah, (Oltenia si Muntenia) stiup. (- starnit pe un drum de tara.)
2. praf de pusca verifica cuvantul: pulbere.

Varianta definitie 3: Praf substantiv neutru, (substante chimice sau medicamente) plural prafuri

Varianta definitie 4: Praf -uri n. 1) la sing.
Material solid transformat in particule foarte mici si fine; pulbere; pudra. ♢ - radioactiv praf care se formeaza in urma exploziilor nucleare, raspandindu-se la mari distante. A face - (Pe cineva sau Ceva) a) a face sa nu mai existe; a nimici; a distruge; b) a supune unei critici necrutatoare. A face - si pulbere a nimici; a distruge. A arunca - in ochii cuiva a incerca sa amageasca pe cineva, prezentandu-i situatia altfel decat e in realitate. 2) Substanta pulverulenta avand diferite intrebuintari. - de dinti. - de pusca. 3) Medicament in forma de materie pulverulenta. /<sl. prahu

Varianta definitie 5: Praf (prafuri), substantiv neutru –
1. Pulbere, colb. –
2. Prafaraie. –
3. Medicament in forma de pulbere. –
4. Iarba de pusca (corect praf de pusca, praf pentru arme). – Varianta cuvant invechit prah, sprav, Mold., Trans. prav, Banat prau.
Megl. prau.
Sl. prachŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 39; Cihac, II, 285; Conev 37), conform bulgara, limba sarba:, cr. prah, ceh. prach. – Derivat prafarie (var. cuvant invechit pravarie), substantiv feminin (praf mult); prafos, adjectiv (cu praf); prafos, adjectiv (cu praf); prafui (var. praftura, ple(a)ftura), substantiv feminin (pamatuf al fierarului; Arg., rege la cartile de joc; Arg., popa), ultimele sensuri prin sinecdoca, din cauza barbei sale; praftui, verb (a stropi cu agheasma; a da din coada, pentru a se apara de muste); prafuriu, adjectiv (de culoarea prafului); prafuros, adjectiv (plin de praf); sprehui (var. srehui, sprahui), verb (a scutura de praf, a scoate praful), in Mold. – Conform: prahaita.