Praxis
Definitie, sens si explicatie
1Praxis substantiv neutru (Înv.)
1. Pricepere dobandita printr-o practica indelungata; experienta, rutina.
2. Act, document.
3. Obicei, datina. [Varianta: Praxa substantiv feminin] – Din limba neogreaca: Praxis.
1. Pricepere dobandita printr-o practica indelungata; experienta, rutina.
2. Act, document.
3. Obicei, datina. [Varianta: Praxa substantiv feminin] – Din limba neogreaca: Praxis.
2Praxis substantiv neutru
3Praxis n. cuvant invechit 1) Pricepere dobandita printr-o practica indelungata. 2) Document oficial care deserveste un fapt; act. 3) Lege nescrisa consfintita de traditie, care este proprie unui popor sau unei colectivitati de oameni; obicei. /<ngr. praxis, limba latina praxis
4Praxis substantiv neutru (Filozofie) Termen folosit uneori pentru a desemna categoria filozofica a practicii social-istorice; practica. [< limba greaca (veche) praxis – actiune].
5Praxis substantiv neutru
1. experienta, rutina. ♢ categoria filozofica a practicii social-istorice.
2. actiune organizata in vederea unui anumit scop. (< limba engleza, limba greaca (veche) praxis)
1. experienta, rutina. ♢ categoria filozofica a practicii social-istorice.
2. actiune organizata in vederea unui anumit scop. (< limba engleza, limba greaca (veche) praxis)
6Praxis substantiv masculin –
1. Practica, experienta. –
2. Document. – Varianta praxa.
Ngr. πράξις (Galdi 235).
Secolul Xviii. – Derivat praxapostol, substantiv neutru (carte care contine Faptele apostolilor), din limba neogreaca: πράξειςτῶν ’Aποστόλων, abreviat in praxiu, substantiv neutru, conform Vasmer, Gr.,
1. Practica, experienta. –
2. Document. – Varianta praxa.
Ngr. πράξις (Galdi 235).
Secolul Xviii. – Derivat praxapostol, substantiv neutru (carte care contine Faptele apostolilor), din limba neogreaca: πράξειςτῶν ’Aποστόλων, abreviat in praxiu, substantiv neutru, conform Vasmer, Gr.,