Precept
Definitie, sens si explicatie
1Precépt, precepte, substantiv neutru Formula, principiu, invatatura care sta la baza unei doctrine (mai ales morale); norma, regula de conduita. ♦ Recomandare, sfat, povata.
Precepte de igiena. [Plural si: precepturi] – Din franceza Precepte, limba latina Praeceptum.
Precepte de igiena. [Plural si: precepturi] – Din franceza Precepte, limba latina Praeceptum.
2Precépt substantiv
1. invatatura, norma, principiu, regula, (popular) porunca, (invechit) marturie, porunceala, poruncita. (Precept moral.)
2. verifica cuvantul: recomandare.
1. invatatura, norma, principiu, regula, (popular) porunca, (invechit) marturie, porunceala, poruncita. (Precept moral.)
2. verifica cuvantul: recomandare.
3Precept substantiv neutru, plural precepte
4Precépt -e n. 1) Formula care exprima o modalitate de comportare; principiu calauzitor; linie de conduita; regula. 2) Propunere argumentata; sfat; recomandare. /<fr. precepte, limba latina praeceptum
5Precépt substantiv neutru Principiu, invatatura morala; regula de conduita. ♦ Sfat, recomandare. [Plural -te, -turi. / conform franceza precepte, limba latina praeceptum].
6Precépt substantiv neutru principiu, invatatura morala; norma, regula de conduita. ♢ sfat, recomandare. (< franceza precepte, limba latina praeceptum)