Prefață
Definitie, sens si explicatie
1Prefață, prefete, substantiv feminin Text cu caracter explicativ, uneori analitic, precedand o opera literara sau stiintifica, in care este expus planul lucrarii, se dau referiri bibliografice, critice etcetera; precuvantare; predoslovie. – Din franceza Preface, limba latina Praefatio.
2Prefata antonim: epilog, postfata
3Prefață substantiv introducere, cuvant introductiv, cuvant inainte, (livresc) preambul, (invechit) introductie, precuvantare, predoslovie, preludiu, procuvan-tare, (grecism cuvant invechit) proimion. (- la un studiu.)
4Prefata substantiv feminin → fata
5Prefață -ete f.
Comentariu plasat la inceputul unei carti; cuvant inainte; cuvant introductiv; prolog. /<fr. preface, limba latina prefatio
Comentariu plasat la inceputul unei carti; cuvant inainte; cuvant introductiv; prolog. /<fr. preface, limba latina prefatio
6Prefață substantiv feminin Cuvant catre cititori asezat la inceputul unei carti, care contine lamuriri, explicatii etcetera legate de opera respectiva; precuvantare. [Plural -fete. / conform franceza preface, limba italiana prefazione].
7Prefață substantiv feminin
1. cuvant la inceputul unei carti, care contine lamuriri, explicatii etcetera legate de opera respectiva.
2. ceea ce preceda sau anunta un eveniment. (< franceza preface, limba latina praefatio)
1. cuvant la inceputul unei carti, care contine lamuriri, explicatii etcetera legate de opera respectiva.
2. ceea ce preceda sau anunta un eveniment. (< franceza preface, limba latina praefatio)