Prescripție
Definitie, sens si explicatie
1Prescripție, prescriptii, substantiv feminin
1. Obligatie, dispozitie, prevedere (impusa printr-o lege, printr-un regulament etcetera); prescript. ♦ Instructiuni scrise cuprinzand conditiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic.
2. Dispozitie legala in virtutea careia, dupa un anumit timp si in anumite conditii, se castiga ori se pierde un drept sau inceteaza efectele unei hotarari judecatoresti neexecutate.
3. Recomandatie data de medic unui bolnav (printr-o reteta); recomandatie de folosire a unui medicament; prin extensiune reteta. – Din franceza Prescription, limba latina Praescriptio.
1. Obligatie, dispozitie, prevedere (impusa printr-o lege, printr-un regulament etcetera); prescript. ♦ Instructiuni scrise cuprinzand conditiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic.
2. Dispozitie legala in virtutea careia, dupa un anumit timp si in anumite conditii, se castiga ori se pierde un drept sau inceteaza efectele unei hotarari judecatoresti neexecutate.
3. Recomandatie data de medic unui bolnav (printr-o reteta); recomandatie de folosire a unui medicament; prin extensiune reteta. – Din franceza Prescription, limba latina Praescriptio.
2Prescripție substantiv
1. verifica cuvantul: indicatie.
2. verifica cuvantul: aviz.
3. verifica cuvantul: reteta.
4. verifica cuvantul: prevedere.
5. verifica cuvantul: dispozitie.
6. (Jur.) prescriere, (invechit) paragrafie. (- dreptului la actiune.)
7. (Jur.) prescriptie achizitiva = uzucapiune.
1. verifica cuvantul: indicatie.
2. verifica cuvantul: aviz.
3. verifica cuvantul: reteta.
4. verifica cuvantul: prevedere.
5. verifica cuvantul: dispozitie.
6. (Jur.) prescriere, (invechit) paragrafie. (- dreptului la actiune.)
7. (Jur.) prescriptie achizitiva = uzucapiune.
3Prescriptie substantiv feminin (silabe -ti-e; mf. pre-), art. prescriptia (silabe -ti-a), g.-d. art. prescriptiei; plural prescriptii, art. prescriptiile (silabe -ti-i-)
4Prescripție -i f. 1) Prevedere impusa printr-o lege sau printr-un regulament. 2) Recomandatie privind respectarea anumitor conditii in dependenta de o situatie concreta. 3) Norma scrisa privind conditiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, executarea si intretinerea unei instalatii, a unei masini sau a unui mecanism. /<fr. prescription, limba latina prescriptio, -onis
5Prescripție substantiv feminin
1. Dispozitie, hotarare, ordin formal (impus de o lege, de un regulament etcetera). ♦ Recomandatie, indicatie de tratament data de medic unui bolnav; reteta.
2. Interval de timp la sfarsitul caruia, potrivit anumitor norme juridice, nu se mai poate cere plata unei datorii, aplicarea unei pedepse, redobandirea unei posesiuni sau a unei proprietati etcetera [Varianta prescriptiune substantiv feminin / conform franceza prescription, limba latina praescriptio].
1. Dispozitie, hotarare, ordin formal (impus de o lege, de un regulament etcetera). ♦ Recomandatie, indicatie de tratament data de medic unui bolnav; reteta.
2. Interval de timp la sfarsitul caruia, potrivit anumitor norme juridice, nu se mai poate cere plata unei datorii, aplicarea unei pedepse, redobandirea unei posesiuni sau a unei proprietati etcetera [Varianta prescriptiune substantiv feminin / conform franceza prescription, limba latina praescriptio].
6Prescripție substantiv feminin
1. obligatie, dispozitie, hotarare, ordin formal (impus de o lege, de un regulament).
2. recomandatie, indicatie de tratament, dieta etcetera data de medic unui bolnav; reteta.
3. (jur.) mijloc de dobandire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevazut de lege. (< franceza prescription, limba latina prescriptio)
1. obligatie, dispozitie, hotarare, ordin formal (impus de o lege, de un regulament).
2. recomandatie, indicatie de tratament, dieta etcetera data de medic unui bolnav; reteta.
3. (jur.) mijloc de dobandire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevazut de lege. (< franceza prescription, limba latina prescriptio)