Pretor
Definitie, sens si explicatie
1Prétor, pretori, substantiv masculin
1. Magistrat roman cu inalte atributii judiciare (si care adesea guverna o provincie romana).
2. (În vechea armata) Persoana numita pe langa marile unitati militare, cu atributii in politia administrativa si juridica in timp de razboi.
3. (În vechea organizare administrativa a tarii) sef al administratiei si al politiei intr-o plasa, care reprezenta aici puterea centrala. – Din limba latina Praetor, -oris.
1. Magistrat roman cu inalte atributii judiciare (si care adesea guverna o provincie romana).
2. (În vechea armata) Persoana numita pe langa marile unitati militare, cu atributii in politia administrativa si juridica in timp de razboi.
3. (În vechea organizare administrativa a tarii) sef al administratiei si al politiei intr-o plasa, care reprezenta aici puterea centrala. – Din limba latina Praetor, -oris.
2Prétor substantiv (Ist.) (prin Maram.) jurat. (- intr-o plasa.)
3Prétor substantiv verifica cuvantul: pretoriu.
4Pretor substantiv masculin, plural pretori
5Prétor -i m. 1) (in Roma antica) Magistrat cu rang inferior celui de consul (care avea atributii judecatoresti si administrative). 2) sef administrativ si politienesc al unei plase. 3) sef administrativ al unui sector al orasului. /<lat. praetor
6Prétor substantiv masculin
1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului in vechea Roma.
2. (În trecut) Persoana numita pe langa marile unitati militare, cu atributii in timp de razboi sau de mobilizare in politia administrativa si judiciara.
3. seful administrativ al unei plasi. [< limba latina praetor, conform franceza preteur].
1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului in vechea Roma.
2. (În trecut) Persoana numita pe langa marile unitati militare, cu atributii in timp de razboi sau de mobilizare in politia administrativa si judiciara.
3. seful administrativ al unei plasi. [< limba latina praetor, conform franceza preteur].
7Prétor substantiv masculin
1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului.
2. (in trecut) persoana pe langa marile unitati militare, cu atributii in timp de razboi sau de mobilizare in politia administrativa si judiciara.
3. reprezentant al puterii centrale intr-o plasa, cu atributii administrative si de politie. (< limba latina praetor)
1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului.
2. (in trecut) persoana pe langa marile unitati militare, cu atributii in timp de razboi sau de mobilizare in politia administrativa si judiciara.
3. reprezentant al puterii centrale intr-o plasa, cu atributii administrative si de politie. (< limba latina praetor)