Pribeag -ă
Definitie, sens si explicatie
1Pribeag, -ă, pribegi, -ge, adjectiv , substantiv masculin si feminin:
1. Adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Persoana) care merge din loc in loc fara a avea o tinta sau o treaba precisa; hoinar; strain. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant.
2. Adjectiv Singur, izolat, razlet. – Din limba slava (veche) Prĕbĕgŭ.
1. Adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Persoana) care merge din loc in loc fara a avea o tinta sau o treaba precisa; hoinar; strain. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant.
2. Adjectiv Singur, izolat, razlet. – Din limba slava (veche) Prĕbĕgŭ.
2Pribeag substantiv verifica cuvantul: haiduc.
3Pribeag adjectiv , substantiv
1. adjectiv , substantiv hoinar.
2. adjectiv verifica cuvantul: razlet.
3. substantiv verifica cuvantul: refugiat.
4. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: exilat.
5. s., adjectiv verifica cuvantul: emigrant.
6. adjectiv , substantiv strain, (invechit) nemernic, venit, (slavonism cuvant invechit) proidit. (E - pe la noi.)
1. adjectiv , substantiv hoinar.
2. adjectiv verifica cuvantul: razlet.
3. substantiv verifica cuvantul: refugiat.
4. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: exilat.
5. s., adjectiv verifica cuvantul: emigrant.
6. adjectiv , substantiv strain, (invechit) nemernic, venit, (slavonism cuvant invechit) proidit. (E - pe la noi.)
4Pribeag adjectiv m., substantiv masculin, plural pribegi; f. singular pribeaga, plural pribege
5Pribeag -eaga (-egi, -ege) 1) si substantival (despre persoane) Care si-a parasit locurile natale, ratacind printre straini. 3) si substantival Care umbla mult si fara rost; vagabond; hoinar. 3) si figurativ Care este singur; solitar. /<sl. prĕbĕgu
6Pribeag (pribeaga), adjectiv –
1. Ratacitor, hoinar. –
2. Dezradacinat, exilat. – Varianta Mold. pribag.
Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 40), conform slov., mag. pribeg, „fugar”. – Derivat pribegi, verb (a rataci, a emigra); pribegie, substantiv feminin (exil, parasire voita a locului natal).
1. Ratacitor, hoinar. –
2. Dezradacinat, exilat. – Varianta Mold. pribag.
Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 40), conform slov., mag. pribeg, „fugar”. – Derivat pribegi, verb (a rataci, a emigra); pribegie, substantiv feminin (exil, parasire voita a locului natal).