Prometeic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Prometéic, -ă, prometeici, -ce, adjectiv
1. Care apartine lui Prometeu sau care se refera la mitul acestuia; prometeian. ♦ Figurativ Uman, generos.
2. Figurativ Maret, grandios. [Pronuntat: -te-ic] – Prometeu (nume propriu) + sufix -ic.
1. Care apartine lui Prometeu sau care se refera la mitul acestuia; prometeian. ♦ Figurativ Uman, generos.
2. Figurativ Maret, grandios. [Pronuntat: -te-ic] – Prometeu (nume propriu) + sufix -ic.
2Prometéic adjectiv (rar) prometeian. (Mitul -.)
3Prometeic adjectiv m. (silabe -te-ic), plural prometeici; f. singular prometeica, plural prometeice
4Prometéic -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de Prometeu sau de mitul despre acesta. 2) figurativ Care vadeste generozitate. 3) figurativ Care se impune prin grandoare. [Silabe -te-ic] /Prometeu n. pr. + sufix -ic
5Prometéic, -ă adjectiv
1. Referitor la mitul lui Prometeu.
2. Care exprima o sfidare, chiar sortita esecului, impotriva unei autoritati. [Pronume -te-ic. / conform limba italiana prometeico < Prometeu – personaj mitologic care a furat focul zeilor si l-a daruit oamenilor].
1. Referitor la mitul lui Prometeu.
2. Care exprima o sfidare, chiar sortita esecului, impotriva unei autoritati. [Pronume -te-ic. / conform limba italiana prometeico < Prometeu – personaj mitologic care a furat focul zeilor si l-a daruit oamenilor].
6Prometéic, -ă adjectiv
1. referitor la (mitul lui) Prometeu; prometeian.
2. (figurativ) care exprima o revolta, sortita esecului, impotriva unei autoritati; care crede in oameni, dornic de a actiona pentru ei; uman, generos. (< limba germana prometheisch)
1. referitor la (mitul lui) Prometeu; prometeian.
2. (figurativ) care exprima o revolta, sortita esecului, impotriva unei autoritati; care crede in oameni, dornic de a actiona pentru ei; uman, generos. (< limba germana prometheisch)