Promontoriu
Definitie, sens si explicatie
1Promontoriu, promontorii, substantiv neutru Fasie de pamant inalta si stancoasa care inainteaza in mare. – Din limba latina Promontorium, franceza Promontoire.
2Promontoriu substantiv verifica cuvantul: masiv, munte.
3Promontoriu substantiv (Geogr.) (rar) piept.
4Promontoriu (geogr., med.) substantiv neutru [-riu pronume -riu], art. promontoriul; plural promontorii, art. promontoriile (silabe -ri-i-)
5Promontoriu -i n.
Fasie de pamant abrupta care inainteaza in mare; cap. /<lat. promontarium, limba franceza: promontoire
Fasie de pamant abrupta care inainteaza in mare; cap. /<lat. promontarium, limba franceza: promontoire
6Promontoriu substantiv neutru
1. Fasie de pamant inalta si abrupta care inainteaza in mare; cap.
2. (Anat.) Proeminenta osoasa. ♦ Proeminenta formata de unghiul dintre ultima vertebra lombara si sacru. [Pronume -riu. / < limba latina promontorium, conform limba italiana promontorio, franceza promontoire].
1. Fasie de pamant inalta si abrupta care inainteaza in mare; cap.
2. (Anat.) Proeminenta osoasa. ♦ Proeminenta formata de unghiul dintre ultima vertebra lombara si sacru. [Pronume -riu. / < limba latina promontorium, conform limba italiana promontorio, franceza promontoire].
7Promontoriu substantiv neutru
1. fasie de uscat inalta si abrupta care inainteaza in mare; cap1 (1).
2. proeminenta osoasa. ♢ proeminenta formata de unghiul dintre ultima vertebra lombara si osul sacru. (< limba latina promontorium, franceza promontoire)
1. fasie de uscat inalta si abrupta care inainteaza in mare; cap1 (1).
2. proeminenta osoasa. ♢ proeminenta formata de unghiul dintre ultima vertebra lombara si osul sacru. (< limba latina promontorium, franceza promontoire)