Pronunțare
Definitie, sens si explicatie
1Pronunțare, pronuntari, substantiv feminin Actiunea de a (se) pronunta si rezultatul ei. – Verifica cuvantul: Pronunta.
2Pronunțare substantiv
1. articulare, articulatie, emitere, pronuntie, rostire, (invechit) prozodie. (- deslusita a sunetelor.)
2. verifica cuvantul: pronuntie.
3. verifica cuvantul: dictiune.
4. verifica cuvantul: fonetism.
5. verifica cuvantul: formulare.
6. (Jur.) rostire. (Dupa - sentintei ...)
7. rostire, tinere. (- unui discurs.)
1. articulare, articulatie, emitere, pronuntie, rostire, (invechit) prozodie. (- deslusita a sunetelor.)
2. verifica cuvantul: pronuntie.
3. verifica cuvantul: dictiune.
4. verifica cuvantul: fonetism.
5. verifica cuvantul: formulare.
6. (Jur.) rostire. (Dupa - sentintei ...)
7. rostire, tinere. (- unui discurs.)
3Pronuntare substantiv feminin, g.-d. art. pronuntarii; plural pronuntari
4Pronunțare substantiv feminin Actiunea de a (se) pronunta si rezultatul ei; pronuntie; (prin specializare; jur.) dare a unei sentinte; sentinta pronuntata. [< Pronunta].