Pulpă
Definitie, sens si explicatie
1Pulpă, pulpe, substantiv feminin
1. Partea musculoasa posterioara a piciorului, situata intre genunchi si glezna. ♦ Parte a piciorului situata in portiunea acestor muschi.
2. Țesut conjunctiv bogat in vase si nervi.
Pulpa dentara.
3. Partea carnoasa si comestibila a unor fructe.
4. Reziduu obtinut in industria zaharului, in distilerii si la prepararea feculei, folosit ca hrana pentru vite. – Limba Latina Pulpa (cu unele sensuri dupa franceza pulpe).
1. Partea musculoasa posterioara a piciorului, situata intre genunchi si glezna. ♦ Parte a piciorului situata in portiunea acestor muschi.
2. Țesut conjunctiv bogat in vase si nervi.
Pulpa dentara.
3. Partea carnoasa si comestibila a unor fructe.
4. Reziduu obtinut in industria zaharului, in distilerii si la prepararea feculei, folosit ca hrana pentru vite. – Limba Latina Pulpa (cu unele sensuri dupa franceza pulpe).
2Pulpă substantiv verifica cuvantul: biceps, coapsa, pulpar.
3Pulpă substantiv
1. (Anatomie) (regional) icra. (- a piciorului.)
2. (Botanica) carne. (- a unui fruct.)
1. (Anatomie) (regional) icra. (- a piciorului.)
2. (Botanica) carne. (- a unui fruct.)
4Pulpa substantiv feminin, g.-d. art. pulpei; plural pulpe
5Pulpă -e f. 1) (la oameni) Partea carnoasa de dinapoi a piciorului, cuprinsa intre genunchi si glezna. 2) (la animale) Parte a membrului posterior, cuprinsa intre crupa si gamba; coapsa. 3) popular (la femelele animalelor mamifere) Organ de secretie a laptelui; uger. 4) Țesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine si terminatii nervoase. - dentara. 5) Partea moale, carnoasa, a unui fruct. 6) Reziduu obtinut in urma prelucrarii sfeclei de zahar, folosit ca furaj. [G.-d. Pulpei] /<lat. pulpa
6Pulpă substantiv feminin
1. Partea carnoasa a unui fruct. ♦ Fructe conservate in solutie de bioxid de sulf diluata.
2. Partea moale din interiorul unui organ (splina, dinte etcetera). ♦ Portiune musculara proeminenta.
3. (Min.) Apa care are in suspensie graunti minerali; tulbureala. [< franceza pulpe, conform limba latina pulpa].
1. Partea carnoasa a unui fruct. ♦ Fructe conservate in solutie de bioxid de sulf diluata.
2. Partea moale din interiorul unui organ (splina, dinte etcetera). ♦ Portiune musculara proeminenta.
3. (Min.) Apa care are in suspensie graunti minerali; tulbureala. [< franceza pulpe, conform limba latina pulpa].
7Pulpă substantiv feminin
1. portiune musculara proeminenta (a gambei, a degetului).
2. partea moale din interiorul unui organ (splina, dinte).
3. parte carnoasa a unor fructe. ♢ fructe conservate in solutie de bioxid de sulf diluata.
4. (min.) apa care are in suspensie graunti minerali; tulbureala.
5. medicament de consistenta moale, prin pulpare. (< limba latina pulpa, franceza pulpe)
1. portiune musculara proeminenta (a gambei, a degetului).
2. partea moale din interiorul unui organ (splina, dinte).
3. parte carnoasa a unor fructe. ♢ fructe conservate in solutie de bioxid de sulf diluata.
4. (min.) apa care are in suspensie graunti minerali; tulbureala.
5. medicament de consistenta moale, prin pulpare. (< limba latina pulpa, franceza pulpe)
8Pulpa (pulpe), substantiv feminin –
1. Ansamblu anatomic format din muschii posteriori gambei. –
2. Coapsa. –
3. Carne macra. –
4. Țesut moale si carnos al fructelor. –
5. Țesut conjunctiv dentar. –
6. Uger. – Mr., megl. pulpa, istr. pupę.
Limba Latina pŭlpa (Puscariu 1399, Candrea-dens., 1458; Rew 6834), conform limba albaneza pulpjë (Philippide, Ii, 652), limba italiana, prov., port. polpa, verifica cuvantul: franceza poupe.
Sensul 2, incorect dar destul de raspindit in Muntenia, se explica prin extinderea sensului 1, cel de „parte musculara a gambei”.
Sensurile 4 si 5 sint imprumuturi neol., din franceza pulpe. – Derivat pulpar, substantiv neutru (aparatoare a pulpelor purtata de razboinici; jambiera, obiala); pulpos, adjectiv (cu pulpe groase; cu uger mare); impulpa, verb reflexiv (Trans., a se forta; a recapata forte; a se insufleti), pe care Dar il trimite la un limba latina *impŭlpāre. – Conform: pulpana.
1. Ansamblu anatomic format din muschii posteriori gambei. –
2. Coapsa. –
3. Carne macra. –
4. Țesut moale si carnos al fructelor. –
5. Țesut conjunctiv dentar. –
6. Uger. – Mr., megl. pulpa, istr. pupę.
Limba Latina pŭlpa (Puscariu 1399, Candrea-dens., 1458; Rew 6834), conform limba albaneza pulpjë (Philippide, Ii, 652), limba italiana, prov., port. polpa, verifica cuvantul: franceza poupe.
Sensul 2, incorect dar destul de raspindit in Muntenia, se explica prin extinderea sensului 1, cel de „parte musculara a gambei”.
Sensurile 4 si 5 sint imprumuturi neol., din franceza pulpe. – Derivat pulpar, substantiv neutru (aparatoare a pulpelor purtata de razboinici; jambiera, obiala); pulpos, adjectiv (cu pulpe groase; cu uger mare); impulpa, verb reflexiv (Trans., a se forta; a recapata forte; a se insufleti), pe care Dar il trimite la un limba latina *impŭlpāre. – Conform: pulpana.