Purice
Definitie, sens si explicatie
1Purice, purici, substantiv masculin
1. Nume dat mai multor insecte mici parazite, de culoare neagra-cafenie, fara aripi, cu picioarele posterioare adaptate pentru sarit, care se hranesc cu sange supt din corpul omului sau al unor animale. ♢ Expresie A i se face (cuiva) inima cat un purice, se spune cand cineva se simte in mare primejdie, cand este foarte speriat.
A nu face (multi) purici (undeva sau cu cineva) = a nu sta mult (undeva sau cu cineva). (În basme) De (sau pe) cand se potcovea puricele = foarte demult; niciodata.
2. Numele a doua specii de insecte parazite mici, care traiesc pe plante: A) insecta de culoare albastra sau verde, cu un cap mic si cu antene subtiri, care distruge legumele, in special rasadul de varza (Haltica obracea); B) insecta de culoare neagra, care ataca inul, trifoiul si varza (Haltica nemorum). ♢ Compus: (Entom.) purice-de-apa = dafnie.
3. (La plural) Cuie foarte mici, cu floarea mare, folosite in tapiterie, in cizmarie etcetera
4. (La plural) Impuritati (de forma unor punctisoare) care apar pe tesaturile de bumbac nesupuse procesului de albire.
5. (Tehn.; la plural) Bucati mici de piatra, de beton sau de otel care se asaza pe fundul cofrajului, sub armaturi etcetera [Varianta: Purece, purec substantiv masculin] – Limba Latina Pulex, -icis.
1. Nume dat mai multor insecte mici parazite, de culoare neagra-cafenie, fara aripi, cu picioarele posterioare adaptate pentru sarit, care se hranesc cu sange supt din corpul omului sau al unor animale. ♢ Expresie A i se face (cuiva) inima cat un purice, se spune cand cineva se simte in mare primejdie, cand este foarte speriat.
A nu face (multi) purici (undeva sau cu cineva) = a nu sta mult (undeva sau cu cineva). (În basme) De (sau pe) cand se potcovea puricele = foarte demult; niciodata.
2. Numele a doua specii de insecte parazite mici, care traiesc pe plante: A) insecta de culoare albastra sau verde, cu un cap mic si cu antene subtiri, care distruge legumele, in special rasadul de varza (Haltica obracea); B) insecta de culoare neagra, care ataca inul, trifoiul si varza (Haltica nemorum). ♢ Compus: (Entom.) purice-de-apa = dafnie.
3. (La plural) Cuie foarte mici, cu floarea mare, folosite in tapiterie, in cizmarie etcetera
4. (La plural) Impuritati (de forma unor punctisoare) care apar pe tesaturile de bumbac nesupuse procesului de albire.
5. (Tehn.; la plural) Bucati mici de piatra, de beton sau de otel care se asaza pe fundul cofrajului, sub armaturi etcetera [Varianta: Purece, purec substantiv masculin] – Limba Latina Pulex, -icis.
2Purice substantiv masculin, plural purici
3Purice -i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ♢ A i se face cuiva inima cat un - a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (Multi) -i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ♢ --de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la plural Ținte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etcetera). 6) la plural Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, -icis
4Purice (purici), substantiv masculin –
1. Insecta parazitara (Pulex irritans). –
2. Joc care consta in a prinde din zbor o minge. –
3. Culoare la cartile de joc, reprezentata la scara redusa la coltul cartilor. –
4. Cuisor, tinta de batut pingele. – Varianta puric, purec(e).
Mr. puric, megl. puric, purite, istr. purec.
Limba Latina pūlĭcem (Puscariu 1408; Candrea-dens., 1479; Rew 6816), conform vegl. pulko, limba italiana pulce (mil. püres, logud. pulige), port. piuse, franceza puce, cat. pussa, sp., port. pulga. – Derivat purica (var. pureca, mr. puric), verb (a curata de purici; a examina, a recunoaste), din limba latina pūlĭcāre (Densusianu, Hlr., 165; Puscariu 1407; Candrea-dens., 1479; Rew 6817), conform logud. puligare, si probabil limba italiana piluccare, cat. pellucar, franceza eplucher; puricarie, substantiv feminin (multime de purici); puricarita (var. puricica, puricioasa), substantiv feminin (planta, Pulicaria vulgaris); puricas, substantiv masculin (insecta, Podura nivalis); puricatura, substantiv feminin (bataie); puricel, substantiv masculin (cuisor; plural, terci de malai cu grasime sau unt); purici, verb (a bate tinte; Mold., a aseza birnele care, dupa tencuiala, formeaza peretele casei taranesti); puricos, adjectiv (cu purici). – Din rom. provine mag. purecsa (Candrea-dens., 1479).
1. Insecta parazitara (Pulex irritans). –
2. Joc care consta in a prinde din zbor o minge. –
3. Culoare la cartile de joc, reprezentata la scara redusa la coltul cartilor. –
4. Cuisor, tinta de batut pingele. – Varianta puric, purec(e).
Mr. puric, megl. puric, purite, istr. purec.
Limba Latina pūlĭcem (Puscariu 1408; Candrea-dens., 1479; Rew 6816), conform vegl. pulko, limba italiana pulce (mil. püres, logud. pulige), port. piuse, franceza puce, cat. pussa, sp., port. pulga. – Derivat purica (var. pureca, mr. puric), verb (a curata de purici; a examina, a recunoaste), din limba latina pūlĭcāre (Densusianu, Hlr., 165; Puscariu 1407; Candrea-dens., 1479; Rew 6817), conform logud. puligare, si probabil limba italiana piluccare, cat. pellucar, franceza eplucher; puricarie, substantiv feminin (multime de purici); puricarita (var. puricica, puricioasa), substantiv feminin (planta, Pulicaria vulgaris); puricas, substantiv masculin (insecta, Podura nivalis); puricatura, substantiv feminin (bataie); puricel, substantiv masculin (cuisor; plural, terci de malai cu grasime sau unt); purici, verb (a bate tinte; Mold., a aseza birnele care, dupa tencuiala, formeaza peretele casei taranesti); puricos, adjectiv (cu purici). – Din rom. provine mag. purecsa (Candrea-dens., 1479).