Putină
Definitie, sens si explicatie
1Putină, putini, substantiv feminin Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, facut din doage legate cu cercuri si folosit mai ales la pastrarea unor branzeturi, muraturi etcetera ♢ Expresie A spala (sau a sterge) putina = a fugi pe furis, a disparea din fata unui pericol sau a unei situatii neplacute. – Limba Latina *putina.
2Putină substantiv (popular) barbanta, (Transilvania) ghiob, parlau, (prin Transilvania) siroada, (Transilvania, Maram. si Mold.) toc. (O - cu branza.)
3Putină substantiv verifica cuvantul: cristelnita.
4Putina substantiv feminin, g.-d. art. putinii; plural putini
5Putină -i f.
Vas in forma de trunchi de con, facut din doage plate cercuite, in care se tin, mai ales, branzeturile si muraturile. ♢ A spala (sau A sterge) -a a pleca, a fugi (din fata unui pericol sau a unei imprejurari nefavorabile). [G.-d. Putinei] /<lat. putina
Vas in forma de trunchi de con, facut din doage plate cercuite, in care se tin, mai ales, branzeturile si muraturile. ♢ A spala (sau A sterge) -a a pleca, a fugi (din fata unui pericol sau a unei imprejurari nefavorabile). [G.-d. Putinei] /<lat. putina
6Putina (putini), substantiv feminin – Bute, poloboc. – Mr., megl. butin, megl. putina.
Origine obscura.
Pare sa trimita la limba greaca (veche) πυτίνη „damigeana” (Philippide, Principii, 147; Candrea, Conv.
Lit., Xxxix, 431), dar provenienta nu este clara; dupa Candrea, prin intermediul unui limba latina *putĭna; dupa Tiktin, prin verifica cuvantul: limba germana butinna, conform limba germana Butte; dupa Diculescu, Elementele, 450, direct din limba greaca (veche) Pascu 55 (si Pascu, Beiträge, 35), prefera sa porneasca de la un limba latina *buttina, de la buttis, conform butnar.
Dwer. din limba slava (veche) (Cihac, Ii, 301) nu este probabila, si cu atit mai putin dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 320).
Derivat putinei, substantiv neutru (vas de lemn pentru a bate laptele), probabil sing. s-ar refacut dupa plural, in locul dim. *putinel (dupa Diculescu, Elementele, 460, dintr-un limba greaca (veche) πυτινηίον).
Din rom. provine limba sarba: putunja, ceh. putina, rut. putyno, putna, putena, pol. putnia, putyra, mag. putina, putton (Miklosich, Wander., 18, 22; Candrea, Elemente, 401).
Origine obscura.
Pare sa trimita la limba greaca (veche) πυτίνη „damigeana” (Philippide, Principii, 147; Candrea, Conv.
Lit., Xxxix, 431), dar provenienta nu este clara; dupa Candrea, prin intermediul unui limba latina *putĭna; dupa Tiktin, prin verifica cuvantul: limba germana butinna, conform limba germana Butte; dupa Diculescu, Elementele, 450, direct din limba greaca (veche) Pascu 55 (si Pascu, Beiträge, 35), prefera sa porneasca de la un limba latina *buttina, de la buttis, conform butnar.
Dwer. din limba slava (veche) (Cihac, Ii, 301) nu este probabila, si cu atit mai putin dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 320).
Derivat putinei, substantiv neutru (vas de lemn pentru a bate laptele), probabil sing. s-ar refacut dupa plural, in locul dim. *putinel (dupa Diculescu, Elementele, 460, dintr-un limba greaca (veche) πυτινηίον).
Din rom. provine limba sarba: putunja, ceh. putina, rut. putyno, putna, putena, pol. putnia, putyra, mag. putina, putton (Miklosich, Wander., 18, 22; Candrea, Elemente, 401).