Pârgar
Definitie, sens si explicatie
1Pârgar, pargari, substantiv masculin
1. (În evul mediu, in organizarea administrativa a tarilor romanesti) Membru in sfatul administrativ al unui oras sau al unui targ (compus din 6 pana la 12 persoane).
2. (Reg.; in vechea organizare administrativa) Vatasel la primarie. – Din limba maghiara Polgar.
1. (În evul mediu, in organizarea administrativa a tarilor romanesti) Membru in sfatul administrativ al unui oras sau al unui targ (compus din 6 pana la 12 persoane).
2. (Reg.; in vechea organizare administrativa) Vatasel la primarie. – Din limba maghiara Polgar.
2Pârgar substantiv verifica cuvantul: concetatean, orasean, pandar, targovet.
3Pargar substantiv masculin, plural pargari
4Pârgar -i m. (in evul mediu in Țara Romaneasca si in Moldova) Membru al sfatului unui oras sau al unui targ. /<ung. polgar
5Pargar, pargari, substantiv masculin (invechit si reg.)
1. concetatean; orasean, targovet.
2. membru in sfatul administrativ al unui oras sau al unui targ; batran, jurat.
3. vatasel la primarie.
4. om usuratic, neserios.
5. flacau care organizeaza programul tinerilor in sarbatorile de iarna.
6. pandar.
7. (invechit) muncitor la ocnele de sare.
1. concetatean; orasean, targovet.
2. membru in sfatul administrativ al unui oras sau al unui targ; batran, jurat.
3. vatasel la primarie.
4. om usuratic, neserios.
5. flacau care organizeaza programul tinerilor in sarbatorile de iarna.
6. pandar.
7. (invechit) muncitor la ocnele de sare.