Păun
Definitie, sens si explicatie
1Păun, pauni, substantiv masculin Pasare domestica mare, cu penajul masculului stralucitor, albastru-verzui si cu coada foarte lunga, pe care o poate rasfira in forma de evantai (Pavo cristatus). ♢ Expresie A fi mandru ca un paun = a fi ingamfat, infumurat; a se mandri, a se ingamfa.
A se imbraca cu (sau in) pene de paun = a se lauda cu meritele altuia. ♦ Pana pasarii descrise mai sus. – Din limba latina Pavo, -onis.
A se imbraca cu (sau in) pene de paun = a se lauda cu meritele altuia. ♦ Pana pasarii descrise mai sus. – Din limba latina Pavo, -onis.
2Paun substantiv masculin, plural pauni
3Păun -i m. 1) Pasare sedentara de talie mare, cu coada foarte lunga (in evantai) si frumoasa, cu penaj de culoare albastra-verzuie. ♢ A se umfla in pene ca -ul a fi fudul, ingamfat. A se imbraca in pene de - a-si atribui meritele altuia. 2) Pana din coada unei astfel de pasari. /<lat. pavo, -onis
4Paun (pauni), substantiv masculin – Pasare cu coada lunga pe care o poate rasfira ca un evantai. – Mr., megl., istr. paun.
Limba Latina pāvōnem (Puscariu 1292; Rew 6313; Tiktin), conform limba italiana pavone, calabr. paune, sicil. pauni, prov. pau, franceza paon, sp. pavon, port. pavão.
Derivat din limba slava (veche) paunŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 558), din bulgara, limba sarba: paun (Domaschke 143), sau din limba latina prin intermediul limba slava (veche) (Candrea), nu e sigura, fiindca limba slava (veche) ar putea proveni din rom. (conform Romansky 124; Candrea, Raporturile, 217; dupa Vasmer, Ii, 325, din mgr. παούνι.
Pentru fonetism, conform taun.
Derivat pauna, substantiv feminin (femela paunului; nume de femeie); paunar, substantiv masculin (paznic sau vinzator de pauni); paunar (var. paunarie), substantiv neutru (curte cu pauni); paunas, substantiv masculin (pui de paun; tinar voinic); paunita, substantiv feminin (femela paunului, nume de planta, fata draguta; libelula, Libellula depressa); pauni (var. impauna), verb reflexiv (a se ingimfa); paunior, substantiv masculin (Banat, florinte, Fringilla chloris); paunat, adjectiv (cu penaj in ape).
Limba Latina pāvōnem (Puscariu 1292; Rew 6313; Tiktin), conform limba italiana pavone, calabr. paune, sicil. pauni, prov. pau, franceza paon, sp. pavon, port. pavão.
Derivat din limba slava (veche) paunŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 558), din bulgara, limba sarba: paun (Domaschke 143), sau din limba latina prin intermediul limba slava (veche) (Candrea), nu e sigura, fiindca limba slava (veche) ar putea proveni din rom. (conform Romansky 124; Candrea, Raporturile, 217; dupa Vasmer, Ii, 325, din mgr. παούνι.
Pentru fonetism, conform taun.
Derivat pauna, substantiv feminin (femela paunului; nume de femeie); paunar, substantiv masculin (paznic sau vinzator de pauni); paunar (var. paunarie), substantiv neutru (curte cu pauni); paunas, substantiv masculin (pui de paun; tinar voinic); paunita, substantiv feminin (femela paunului, nume de planta, fata draguta; libelula, Libellula depressa); pauni (var. impauna), verb reflexiv (a se ingimfa); paunior, substantiv masculin (Banat, florinte, Fringilla chloris); paunat, adjectiv (cu penaj in ape).