Raționament
Definitie, sens si explicatie
1Raționamént, rationamente, substantiv neutru Înlantuire logica de judecati, care duce la o concluzie; p.ext. sir de argumente de care se serveste cineva in judecarea unei chestiuni sau pentru a-si sustine punctul de vedere. [Pronuntat: -ti-o-] – Din franceza Raisonnement (refacut dupa ratiune)
2Raționamént substantiv
1. verifica cuvantul: argument.
2. (invechit) rezon, rezonament, socoata, socoteala. (si-a facut urmatorul - ...)
3. verifica cuvantul: judecata.
1. verifica cuvantul: argument.
2. (invechit) rezon, rezonament, socoata, socoteala. (si-a facut urmatorul - ...)
3. verifica cuvantul: judecata.
3Rationament substantiv neutru (silabe -ti-o-), plural rationamente
4Raționamént -e n. 1) Operatie a ratiunii constand dintr-o inlantuire de judecati, pe baza carora se trage o concluzie. - transductiv. 2) Argument rational prin care se afirma sau se neaga ceva; judecata. [Silabe -ti-o-] /<fr. rationnement, limba latina rationamentum
5Raționamént substantiv neutru
1. Operatie mintala cu ajutorul careia din doua sau mai multe judecati se obtine o judecata noua, care decurge logic din primele.
2. Fel de a rationa; judecata.
Verifica cuvantul: Silogism. [Pronume -ti-o-, plural -te, -turi. / conform rationnement, limba italiana razionamento].
1. Operatie mintala cu ajutorul careia din doua sau mai multe judecati se obtine o judecata noua, care decurge logic din primele.
2. Fel de a rationa; judecata.
Verifica cuvantul: Silogism. [Pronume -ti-o-, plural -te, -turi. / conform rationnement, limba italiana razionamento].
6Raționamént substantiv neutru
1. forma logica fundamentala constand dintr-o inlantuire ordonata de judecati din care decurg adevaruri noi, act prin care gandirea, pornind de la cunostinte date, deriva din aceste cunostinte noi.
2. argumentele folosite de cineva pentru a-si sustine punctul de vedere; fel de a rationa. (dupa franceza raisonnement)
1. forma logica fundamentala constand dintr-o inlantuire ordonata de judecati din care decurg adevaruri noi, act prin care gandirea, pornind de la cunostinte date, deriva din aceste cunostinte noi.
2. argumentele folosite de cineva pentru a-si sustine punctul de vedere; fel de a rationa. (dupa franceza raisonnement)