Receptacul
Definitie, sens si explicatie
1Receptacul, receptacule, substantiv neutru Portiune terminala a axului floral, care, de obicei, este mai ingrosata, formand partea sustinatoare a florii, si care adesea se prelungeste, alcatuind pedunculul floral. [Varianta: Receptacol substantiv neutru] – Din franceza Receptacle, Lat.receptaculum.
2Receptacul substantiv verifica cuvantul: palarie.
3Receptacul substantiv neutru, plural receptacule
4Receptacul -e n. bot.
Partea de sus, dilatata, a pedunculului, de care se prind organele unei flori. /<fr. receptacle, limba latina receptaculum
Partea de sus, dilatata, a pedunculului, de care se prind organele unei flori. /<fr. receptacle, limba latina receptaculum
5Receptacul substantiv neutru
1. Partea superioara largita a pedunculului floral al unei plante, unde se insereaza organele de reproducere ale acesteia.
2. Formatie anatomica care primeste sau contine ceva. ♦ (Figurat) Loc unde se aduna, se inmagazineaza ceva. [Plural -le, (substantiv masculin) -li, varianta receptacol substantiv neutru / < limba latina receptaculum, conform franceza receptacle].
1. Partea superioara largita a pedunculului floral al unei plante, unde se insereaza organele de reproducere ale acesteia.
2. Formatie anatomica care primeste sau contine ceva. ♦ (Figurat) Loc unde se aduna, se inmagazineaza ceva. [Plural -le, (substantiv masculin) -li, varianta receptacol substantiv neutru / < limba latina receptaculum, conform franceza receptacle].
6Receptacul substantiv neutru
1. partea terminala, largita, a pedunculului floral, unde se insereaza organele de reproducere.
2. formatie anatomica care primeste sau contine ceva.
3. (si figurativ) loc unde se aduna, se inmagazineaza ceva. (< franceza receptacle, limba latina receptaculum)
1. partea terminala, largita, a pedunculului floral, unde se insereaza organele de reproducere.
2. formatie anatomica care primeste sau contine ceva.
3. (si figurativ) loc unde se aduna, se inmagazineaza ceva. (< franceza receptacle, limba latina receptaculum)