Recunoaștere
Definitie, sens si explicatie
1Recunoastere, recunoasteri, substantiv feminin Actiunea de a (se) recunoaste si rezultatul ei. – Verifica cuvantul: Recunoaste.
2Recunoastere antonim: nerecunoastere
3Recunoastere substantiv
1. identificare. (- unui infractor.)
2. (Jur.) confirmare, intarire, validare. (- unui deputat.)
3. verifica cuvantul: marturisire.
4. verifica cuvantul: acceptare.
5. apreciere, consideratie. (- publica a meritelor sale.)
1. identificare. (- unui infractor.)
2. (Jur.) confirmare, intarire, validare. (- unui deputat.)
3. verifica cuvantul: marturisire.
4. verifica cuvantul: acceptare.
5. apreciere, consideratie. (- publica a meritelor sale.)
4Recunoastere substantiv feminin cunoastere
5Recunoastere substantiv feminin Actiunea de a recunoaste si rezultatul ei. ♦ (Jur.) Act prin care un copil nascut in afara casatoriei dobandeste o conditie juridica asemanatoare celei a copilului nascut in casatorie. [< Recunoaste].
6Recunoastere substantiv feminin actiunea de a (se) recunoaste. ♢ (jur.) act prin care un copil nascut in afara casatoriei dobandeste o conditie juridica asemanatoare celei a copilului nascut in casatorie. (< recunoaste)