Reminiscență
Definitie, sens si explicatie
1Reminiscénță, reminiscente, substantiv feminin Amintire vaga a unor fapte aproape disparute din memorie. ♦ Ramasita, rest, urma (abia perceptibila). – Din franceza Reminiscence, limba latina Reminiscentia.
2Reminiscenta substantiv feminin, g.-d. art. reminiscentei; plural reminiscente
3Reminiscénță -e f. 1) Amintire vaga, imprecisa a unor fapte aproape disparute din memorie. 2) Urma materiala, abia perceptibila, a unor realitati trecute; ramasita vaga. 3) (in creatia artistica si literara) Element inspirat ca urmare a unei influente mai mult sau mai putin constiente. /<fr. reminiscence, limba latina reminiscentia, -ae
4Reminiscénță substantiv feminin Amintire neprecisa, tulbure a unor fapte petrecute demult. ♦ Ramasita, urma. [Conform: franceza reminiscence, limba italiana reminiscenza, limba latina reminiscentia < reminiscere – a-si aminti].
5Reminiscénță substantiv feminin
1. amintire vaga, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut. o teoria -tei = teorie platoniciana potrivit careia omul recunoaste ideile pe care le-ar fi contemplat intr-o existenta anterioara.
2. (psih.) evocare brusca a unor fapte ce pareau uitate.
3. ramasita, urma. (< franceza reminiscence, limba latina reminiscentia)
1. amintire vaga, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut. o teoria -tei = teorie platoniciana potrivit careia omul recunoaste ideile pe care le-ar fi contemplat intr-o existenta anterioara.
2. (psih.) evocare brusca a unor fapte ce pareau uitate.
3. ramasita, urma. (< franceza reminiscence, limba latina reminiscentia)