Repugna
Definitie, sens si explicatie
1Repugna, pers. 3 repugna, verb I. Intranzitiv (Livresc) A-i produce cuiva sila sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displacea profund. – Din franceza Repugner, limba latina Repugnare.
2A repugna antonim: a atrage
3Repugna verb verifica cuvantul: displacea.
4Repugna verb, indicativ prezent 3 singular repugna
5A repugna pers. 3 repugna intranzitiv livr.
A inspira repugnanta; a produce repulsie; a displacea totalmente. /<fr. repugner, limba latina repugnare
A inspira repugnanta; a produce repulsie; a displacea totalmente. /<fr. repugner, limba latina repugnare
6Repugna verb I. intr.
A-i produce cuiva sila, oroare, dezgust; a-i displacea profund. [P.i. 3,6 repugna. / < franceza repugner, conform limba latina repugnare – a rezista].
A-i produce cuiva sila, oroare, dezgust; a-i displacea profund. [P.i. 3,6 repugna. / < franceza repugner, conform limba latina repugnare – a rezista].
7Repugna verb intr. a-i produce cuiva sila, oroare; a-i displacea profund. (< franceza repugner, limba latina repugnare)