Retor
Definitie, sens si explicatie
1Rétor, retori, substantiv masculin
1. (În antichitatea greco-romana) Maestru, profesor de retorica.
2. Orator. [Varianta: (invechit) Ritor substantiv masculin] – Din limba neogreaca: Ritor, limba latina Rhetor, -oris.
1. (În antichitatea greco-romana) Maestru, profesor de retorica.
2. Orator. [Varianta: (invechit) Ritor substantiv masculin] – Din limba neogreaca: Ritor, limba latina Rhetor, -oris.
2Rétor substantiv verifica cuvantul: orator.
3Retor substantiv masculin, plural retori
4Rétor -i m. 1) (in antichitatea greco-ro-mana) Profesor de retorica. 2) inv.
Persoana care putea tine un discurs in public, facand uz de un stil elevat; orator. /< limba neogreaca: ritor, limba latina rhetor, -oris
Persoana care putea tine un discurs in public, facand uz de un stil elevat; orator. /< limba neogreaca: ritor, limba latina rhetor, -oris
5Rétor substantiv masculin
1. (Ant.) Profesor de retorica.
2. Orator. [Conform: lat., limba greaca (veche) rhetor, limba italiana retore, franceza rheteur].
1. (Ant.) Profesor de retorica.
2. Orator. [Conform: lat., limba greaca (veche) rhetor, limba italiana retore, franceza rheteur].
6Rétor substantiv masculin
1. (termen antic) profesor de retorica.
2. orator. (< limba neogreaca: ritor, limba latina rhetor)
1. (termen antic) profesor de retorica.
2. orator. (< limba neogreaca: ritor, limba latina rhetor)
7Retor (retori), substantiv masculin – Orator. – Varianta cuvant invechit ritor.
Franceza rheteur si anterior (secolul Xviii, conform Galdi 246), din limba neogreaca: ῥήτωρ. – Derivat retoric, adjectiv ; retorica, substantiv feminin, din franceza; ritos, adjectiv (clar, deschis), din limba neogreaca: ῥητῶς (Cihac, Ii, 693; Galdi 246); ritoricesc, adjectiv (invechit, retoric); ritorie, substantiv feminin (invechit, retorica, discurs).
Franceza rheteur si anterior (secolul Xviii, conform Galdi 246), din limba neogreaca: ῥήτωρ. – Derivat retoric, adjectiv ; retorica, substantiv feminin, din franceza; ritos, adjectiv (clar, deschis), din limba neogreaca: ῥητῶς (Cihac, Ii, 693; Galdi 246); ritoricesc, adjectiv (invechit, retoric); ritorie, substantiv feminin (invechit, retorica, discurs).
8Retor (-ri), substantiv masculin – Orator. – Varianta cuvant invechit ritor.
Franceza rheteur si anterior (secolul Xviii, conform Galdi 246), din limba neogreaca: ?????. – Derivat retoric, adjectiv ; retorica, substantiv feminin, din franceza; ritos, adjectiv (clar, deschis), din limba neogreaca: ????? (Cihac, Ii, 693; Galdi 246); ritoricesc, adjectiv (invechit, retoric); ritorie, substantiv feminin (invechit, retorica, discurs).
Franceza rheteur si anterior (secolul Xviii, conform Galdi 246), din limba neogreaca: ?????. – Derivat retoric, adjectiv ; retorica, substantiv feminin, din franceza; ritos, adjectiv (clar, deschis), din limba neogreaca: ????? (Cihac, Ii, 693; Galdi 246); ritoricesc, adjectiv (invechit, retoric); ritorie, substantiv feminin (invechit, retorica, discurs).