Rezolva
Definitie, sens si explicatie
1Rezolva, rezolv, verb I. Tranzitiv L. A gasi solutia unei probleme. ♦ A pune capat unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a solutiona.
2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amanunte cat mai fine ale obiectelor studiate. – Din limba latina Resolvere, limba germana Resolvieren.
2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amanunte cat mai fine ale obiectelor studiate. – Din limba latina Resolvere, limba germana Resolvieren.
2Rezolva verb verifica cuvantul: alege, decide, fixa, hotari, stabili.
3Rezolva verb
1. a clarifica, a descifra, a deslusi, a dezlega, a explica, a lamuri, a limpezi, a solutiona. (A - enigma.)
2. a clarifica, a solutiona. (A - un litigiu.)
3. a aranja, a orandui, (invechit) a chivernisi. (si-a - niste treburi.)
4. a transa. (A - in favoarea sa disputa.)
1. a clarifica, a descifra, a deslusi, a dezlega, a explica, a lamuri, a limpezi, a solutiona. (A - enigma.)
2. a clarifica, a solutiona. (A - un litigiu.)
3. a aranja, a orandui, (invechit) a chivernisi. (si-a - niste treburi.)
4. a transa. (A - in favoarea sa disputa.)
4Rezolva verb, indicativ prezent 1 rezolv, 3 singular si plural rezolva
5A rezolva rezolv tranzitiv (probleme) A examina amanuntit, oferind o solutie; a dezlega; a solutiona. - o enigma. - un litigiu. /<lat. rezolvere, limba germana resolvieren
6Rezolva verb I. tr.
A gasi solutia unei probleme; a dezlega (o problema); a solutiona. ♦ A lichida (o contradictie, un conflict). [P.i. rezolv. / < limba latina resolvere, conform limba italiana risolvere].
A gasi solutia unei probleme; a dezlega (o problema); a solutiona. ♦ A lichida (o contradictie, un conflict). [P.i. rezolv. / < limba latina resolvere, conform limba italiana risolvere].
7Rezolva verb tr.
1. a dezlega, a solutiona (o problema, un exercitiu, o situatie).
2. a pune rezolutia (2) pe un act. ♢ a lichida un litigiu, un conflict.
3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge instrumente fine ale obiectelor studiate. (< limba latina resolvere, limba germana resolvieren)
1. a dezlega, a solutiona (o problema, un exercitiu, o situatie).
2. a pune rezolutia (2) pe un act. ♢ a lichida un litigiu, un conflict.
3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge instrumente fine ale obiectelor studiate. (< limba latina resolvere, limba germana resolvieren)